Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
Principii generale ale cooperării
De la sfîrşitul anilor '80 şi începutul
anilor 90, s-au înregistrat în Europa o
serie de evoluţii al căror proces este
încă în derulare:
• de la 1 ianuarie 1993 desfiinţarea
treptată a frontierelor interne ale
UE. Acest proces a fost însoţit de
o deplasare a frontierelor statelor
naţionale la frontierele externe
actuale ale UE cu alte state. Acest
proces a fost întărit prin afilierea
Austriei, Suediei şi Finlandei la
UE.
• eforturile de a stabili legături de
partea cealaltă a noilor frontiere
externe pentru a înlesni
schimburile intelectuale, politice şi
economice cu ţările terţe, de
exemplu cu Elveţia, Norvegia, cu
ţările din Europa Centrală şi de
Est şi cu ţările mediteraneene; şi
• faptul că, prin primirea în
continuare de noi membri în UE,
frontierele externe actuale ale UE
vor deveni frontiere interne, iar
frontierele anterioare din Europa
Centrală şi de Est vor deveni noi
frontiere externe ale UE.
Aceste procese au efecte nemijlocite
asupra tuturor regiunilor de graniţă
situate la frontierele interne şi
externe, actuale şi viitoare ale UE.
Acestea au condus la o extindere
geografică considerabilă şi la
intensificarea cooperării transfrontaliere.
Această cooperare îmbracă forma
unor comisii interguvernamentale şi
de amenajare a teritoriului sau, la
nivel regional / local a unor
euroregiuni transfrontaliere sau
"asociaţii", avînd o structură similară.
Acestea pot fi organizate în prezenţa
sau în absenţa unor acorduri
interstatale oficiale, fiind formate atît
A 2 Experienţe acumulate
la nivel naţional / regional, cît şi la
nivel regional / local.
Aceste tendinţe au condus la apariţia
de noi provocări şi la necesitatea de
a accentua "filosofia" din care a
rezultat, acum aproape 40 de ani,
cooperarea transfrontalieră.
Pentru a fi eficientă în prezent şi în
viitor, cooperarea transfrontalieră
trebuie să fie cît mai cuprinzătoare şi
să fie caracterizată prin organizarea
de activităţi comune chiar de la
începuturile sale:
• toate aspectele vieţii cotidiene din
regiunile de frontieră ar trebui să
fie incluse: economie, muncă,
timp liber, cultură, probleme
social, spaţiu locativ, planificare
etc.;
• trebuie să se desfăşoare
permanent şi să angreneze de la
început parteneri din toate
domeniile şi de pe ambele părţi
ale frontierei;
• trebuie să se desfăşoare la toate
nivelurile: naţional, regional şi
local.
Acest concept asupra cooperării
transfrontaliere cuprinde necesitatea
cooperării pe toate planurile precum
şi introducerea proceselor de
coordonare între acestea. Altfel,
conflictele de competenţe pe baza
structurilor administrative diferite şi
uneori neunificabile de pe ambele
părţi ale frontierei din întreaga
Europă sînt de neevitat.
Această formă "deosebit de
intensivă" de cooperare
transfrontalieră se practică în mod
eficient de cîteva decenii în diferite
regiuni de frontieră europene.
Asociaţia Europeană a Regiunilor
Frontaliere (AEBR) a stabilit inter alia
13