Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
(Austria-Ungaria 1980), sau în
domeniul exploatării energiei
nucleare (Finlanda-Suedia 1987).
Un domeniu special al acordurilor
intrestatale îl constituie comisiile
interguvernamentale pentru
planificare regională, care au fost
recomandate de către Conferinţa
Miniştrilor Amenajării Teritoriului. Din
anii ‘60 aceste comisii au fost
înfiinţate mai ales în statele
occidentale, ex.:
• BENELUX în 1996,
• Belgia-Germania în 1971,
• Elveţia-Germania în 1973,
• Austria-Germania în 1974,
• Olanda-Germania în 1976.
Dat fiind faptul că aceste comisii pot
oferi doar recomandări, puterea lor
de a exercita influenţă este relativ
limitată. Posibilităţile lor de acţiune au
fost de asemenea limitate ca urmare
a programelor speciale UE
INTERREG IIC (1997-1999) şi
INTERREG IIB (2000-2006)
(Capitolul C1).
Acordurile vest-europene care au
condus la înfiinţarea comisiilor
guvernamentale pentru îmbunătăţirea
cooperării transfrontaliere s-au
ocupat de o gamă mai cuprinzătoare
de sarcini şi au fost, de asemenea,
mai eficiente. Exemple din acest
context:
• Franţa-Elveţia (Geneva) în 1973,
• Franţa-Germania-Elveţia în 1975,
• Franţa-Germania-Luxemburg în 1980,
• Franţa-Italia în 1981,
• Franţa-Spania în 1994.
În anii ‘80 şi ‘90, comisiile
guvernamentale avînd sarcini legate
de planificarea regională au fost, de
asemenea, înfiinţate în statele
Europei Centrale şi de Est, prin
intermediul încheierii acordurilor
interstatale, cum ar fi:
• Austria-Ungaria în 1985,
• Germania-Polonia în 1992,
• Republica Slovacă-Polonia în 1994,
• Republica Slovacă-Ungaria în 1995,
• Republica Cehă-Polonia în 1995.
De asemenea, aceste acorduri permit
autorităţilor regionale să participe la
cooperarea dintre autorităţile
naţionale. Această soluţie este
uzitată mai ales în statele federale,
caz în care acordurile de cooperare la
diferite nivele ale autorităţilor publice
oferă posibilitatea desfăşurării
cooperării şi, îndeosebi, a
managementului de programe
transfrontaliere. În cele mai multe
cazuri autorităţile regionale şi locale
sînt autorizate să încheie ele însele
acorduri internaţionale în domeniul
afacerilor ce ţin de propria
competenţă, atîta timp cît acestea
sînt în acord cu respectiva legislaţie
naţională. Datorită competenţelor lor
exclusive, în probleme de relaţii
internaţionale, autorităţile locale şi
regionale acţionează sub controlul
celor naţionale care îşi rezervă
dreptul în a le aproba sau a le
respinge. În plus, statele se pot
asocia pentru a încheia acorduri în
scopul creării unor baze generale de
cooperare transfrontalieră regională
şi locală. Convenţia transfrontalieră
BENELUX, din 1989/1997, Tratatul
transfrontalier germano-olandez din
1991 şi Acordul de la Karlsruhe din
1996 sînt trei exemple de acorduri
interstatale încheiate pe baza
Convenţiei Cadru de la Madrid şi care
conferă autorităţilor locale şi
regionale şi anumitor organizaţii
publice să se angajeze în cooperarea
transfrontalieră în baza dreptului
public. Tratate similare au fost
încheiate între:
- Austria-Italia în 1993,
- Finlanda-Rusia în 1995,
- Franţa-Italia în 1995,
A 3 Instrumente legislative care facilitează cooperarea transfrontalieră 34