Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
poate lua naştere între autorităţi
regionale, camere de industrie şi
comerţ, asociaţii patronale, sindicate
sau alte grupuri, care cooperează cu
partenerii lor de peste frontieră.
Câteva principii generale care stau la
baza iniţializării cu succes a cooperării
transfrontaliere eficiente ar putea fi
deduse din multitudinea procedurilor
orientate de la caz la caz:
• cooperarea transfrontalieră ar trebui
să fie cît mai aproape posibil de
cetăţeni, pe plan regional şi local;
• implicarea politicienilor aleşi ( de la
nivel: naţional, regional, local şi, în
măsura în care e adecvat,
european);
• cooperarea ar trebui să se bazeze
pe parteneriat şi subsidiaritate (din
interior - “inwards” şi exterior -
“outwards”, i.e. participarea tuturor
celor care pot contribui la procesul
transfrontalier din interiorul şi
exteriorul regiunii);
• structurile transfrontaliere şi
organismele anexă ale acestora,
birou unic şi buget comun trebuie
să fie dezvoltate mai departe ca
rezultat şi ca unealtă pentru
amplificarea cooperării şi nu ca
scop în sine.
DEZVOLTAREA “CONCEPTELOR ŞI
STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE”
Cooperarea de orientare strategică
şi de dezvoltare necesită o abordare
pe termen lung. Aceasta se bazează
pe o analiză a situaţiei existente, a
cooperării transfrontaliere anterioare şi
a potenţialului pentru dezvoltarea
ştiinţifică şi socială a unei regiuni
europene (i.e. transfrontaliere), regiuni
care vor defini modele, obiective,
priorităţi, probleme şi domenii cheie ale
activităţilor de cooperare
transfrontalieră. Unul din primii paşi
este definirea regiunii transfrontaliere.
B 1 Etapele cooperării şi structuri conexe
La aceasta se adaugă, în primul rînd,
problemele comune, domeniile
tematice şi interesele generale
comune, în diferite domenii şi mai puţin
factorii pur geografici sau administrativi.
Chiar şi denumirea (atribuirea unui
nume) este importantă!
Scopul conceptelor (planurilor)
transfrontaliere de dezvoltare constă în
punerea la dispoziţie a informaţiilor şi
analizelor pentru o evaluare strategică
integrată şi pe termen lung (cca 15-20
de ani) care defineşte scopurile şi
priorităţile specifice de dezvoltare, în
cadrul cărora se pot realiza proiectele
individuale. Al doilea pas constă în
dezvoltarea de programe operaţionale
pe termen scurt pornind de la aceste
strategii pe termen lung. 1
MANAGEMENTUL DE PROGRAM ŞI
IMPLEMENTARE
Implementarea unei strategii
transfrontaliere pe termen lung şi
orientată pe sarcini (teme) necesită un
management transfrontalier funcţional.
De asemenea, trebuie să se ţină cont şi
de responsabilităţi, cum ar fi priorităţile
calitative şi temporale. În
implementarea unei strategii
transfrontaliere generale există anumite
componente care pot fi rezolvate doar
cu asistenţă UE (de exemplu,
Iniţiativele Comunitare INTERREG,
Phare-CBC, TACIS-CBC), sau cu
ajutorul organismelor naţionale (de
exemplu, programele naţionale de
asistenţă) sau prin intermediul
regiunilor transfrontaliere implicate la
nivel regional şi local. Datorită
structurilor şi sistemelor juridice diferite
din Europa, trebuiesc găsite soluţii
specifice pentru managementul practic
al unor astfel de programe şi proiecte
transfrontaliere.
Atît strategia transfrontalieră cît şi
aderarea la principiile de parteneriat şi
subsidiaritate 2 sînt premise pentru un
1 Vezi capitolul A.5
2 vezi capitolul A.1
6