Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
obţinerea de servicii mai bune, iar
dezvoltarea unui economii de scară va
induce reducerea costurilor pe unitate.
Contextul în care activează aceste
zone pare să fie favorabil. Ele se pot
dezvolta cel puţin în unele sectoare şi
există şanse să se atingă o înţelegere
comună a necesităţilor şi priorităţilor pe
care acestea le au. Astfel se pot
elabora strategii comune pentru
dezvoltarea resurselor umane destinate
acoperirii necesarului prezent şi viitor al
regiunii frontaliere şi colaborarea între
instituţiile de educaţie, instruire şi ale
pieţei forţei de muncă în vederea
planificării şi furnizării de servicii. O
astfel de descriere tinde să fie
aplicabilă regiunilor frontaliere din
centrul Europei unde procesul de
cooperare transfrontalieră este ajuns la
un nivel ridicat (de ex. graniţa
Germania/Olanda). Afinităţile culturale,
inclusiv limba comună sau existenţa
evidentă a zonelor bilingve, vor
conduce la rîndul lor la o astfel de
cooperare.
Regiunile care sînt separate prin
bariere fizice (mări, lanţuri muntoase
etc.) şi între care contactele sînt mai
dificil de stabilit, se află la un nivel mai
scăzut de cooperare în acest domeniu.
Aceste bariere sînt deseori rezultate a
unor fenomene politice şi istorice care
au condus la stadii diferite de
dezvoltare şi la o structură economică
diferită de o parte şi de alta a regiunii
transfrontaliere. Este posibil să fi
condus şi la dezvoltarea unei puternice
competiţii între cele două părţi pentru
intrarea pe aceleaşi pieţe de desfacere
(de ex. turism), cum este cazul Irlanda /
Ţara Galilor şi Sardinia / Corsica.
Regiunile situate la graniţele externe
ale UE tind să se confrunte cu dificultăţi
majore legate de cooperarea în ceea
ce priveşte activităţile de educaţie,
instruire şi piaţa forţei de muncă. Unele
graniţe externe se confruntă cu lipsa
condiţiilor de bază necesare cooperării
în acest domeniu, avînd în vedere că
prezenţa barierelor oficiale restrînge
posibilităţile de circulaţie în afara
frontierelor (în state ce nu sînt incluse
în EEA). Pe lîngă barierele oficiale, alţi
factori, cum ar fi diferenţele
considerabile în ceea ce priveşte
condiţiile socio-economice (nivele
salariale, paritatea puterii de
cumpărare) pot constitui piedici în
calea cooperării transfrontaliere.
Rezultatul poate fi fluxul ilegal de
lucrători fără asigurări sociale,
existenţa unei “economii neoficiale” şi
nivele reduse sau minime de
salarizare, mai ales în cazul meseriilor
mai puţin calificate. Acest fapt poate la
rîndul său să conducă la exacerbarea
multor probleme sociale şi politice (de
ex. rasism, servicii sociale şi urbane
puţin dezvoltate, lipsa unor servicii
adecvate, etc.)
Probleme tipice în domeniul
educaţiei, instruirii şi pieţei forţei de
muncă în regiunile transfrontaliere
Problemele tipice de dezvoltare cu care
se confruntă regiunile transfrontaliere
în domeniul resurselor umane şi
dezvoltării pieţei forţei de muncă sînt
următoarele:
• deficienţe în adaptibilitatea şi
relevanţa serviciilor educative şi
profesionale ca şi în capacitatea lor
de a susţine un proces de
dezvoltare autohton în regiunile de
graniţă;
• lipsa serviciilor de bază/esenţiale
cum ar fi şcoli primare locale,
datorită populaţiei puţin numeroase
şi costurilor ridicate pe unitate;
aceşti factori sînt rezultatul liniei
despărţitoare ce o constituie
graniţa, ce conduce efectiv la
"ruperea" în două a populaţiei din
zonă;
• nivel ridicat al şomajului structural
datorat declinului industrial ca şi
reducerii şi dispariţiei locurilor de
muncă în zona frontalieră;
C 6 Dezvoltarea educaţiei, instruirii şi pieţei forţei de muncă
126