Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
iar unele dintre acestea au fost
încheiate formal în urma stabilirii unor
acorduri/contracte.
Pînă în 1992, în unele dintre Statele
Membre ale UE, cum ar fi Franţa,
Italia sau Spania, încheierea unor
acorduri interstatale era condiţia
participării autorităţilor regionale în
procesul de cooperare
transfrontalieră.
Cu toate acestea, Loi Joxe din 1992 a
adus schimbări în această situaţie din
Franţa, permiţînd pentru prima dată
ca autorităţile regionale şi locale să
participe la încheierea acordurilor
transfrontaliere şi la instituirea de
organisme transfrontaliere (Societăţi
economice mixte şi Grupări de
interes public), fapt ce implică
autorităţi regionale şi locale
corespunzătoare în regiunea
parteneră. Aceste acorduri n-ar trebui
însă să împiedice în nici un fel
aplicarea angajamentelor şi
competenţelor deţinute de statul
francez însuşi. În alte State Membre,
cum ar fi Germania sau Ţările de Jos,
încheierea acestui tip de acorduri
este necesară doar în cazul în care
procesul de cooperare se bazează pe
drept public.
Un alt exemplu, oferit de Tratatul
olandezo-german, prezintă crearea
de "Zweckverbände" şi a altor forme
de oragnizare între autorităţile
locale/regionale la graniţa
Olanda/Germania. Euroregiunile
existente au fost reconstitute sub
auspiciile acestui Tratat, cum ar fi
Euregiunea Rhein-Waal şi Ems-
Dollart.
Acordurile de lucru
În Europa există un număr
considerabil de exemple la nivel
regional şi local cînd autorităţi
corespunzătoare au semnat
protocoluri sau acorduri de lucru
dintre care majoritatea nu au o bază
legală internaţională (ex.
Communauté de Travail des
Pyrénnées (CTP), Communauté de
Travail des Alpes Occidentales,
Communauté de Travail du Jura,
Comunidade de Trabalho Norte de
Portugal-Galicia; ARGE-ALP, Alpen
Adria, etc.).
Aceste asociaţii au încercat
stabilirea unei structuri de lucru
alcătuită dintr-o serie de grupuri de
lucru în domeniile cele mai
importante (ex. transport, mediu,
turism etc.) care se reunesc de cîteva
ori pe an. În unele cazuri aceste
acorduri s-au încheiat sub auspiciile
guvernelor naţionale (ex.
Comunidade de Trabalho Norte de
Portugal-Galicia), iar în alte cazuri ele
nu au beneficiat de recunoaştere
formală din partea guvernului central
(CTP între Franţa şi Spania).
Problema unei "structuri legitime"
conferite de guvernul naţional
respectiv poate totuşi juca un rol
decisiv în implicarea potenţială la
nivel regional în administrarea
programelor de tip INTERREG. Pe
parcursul desfăşurării programului
INTERREG I, unele asociaţii (cum ar
fi Comunidade de Trabalho Norte-
Galicia) au fost implicate în
planificarea şi administrarea
programului INTERREG, iar altele,
cum ar fi CTP, nu au fost.
În Europa există o experienţă
îndelungată în ceea ce priveşte
stabilirea de astfel de acorduri între
autorităţile regionale şi locale. Ele
au fost încheiate în vederea
coordonării serviciilor publice, cum ar
fi transporturile, tratarea apelor şi
reziduurilor în cazul oraşelor sau
localităţilor învecinate, cum ar fi:
B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 18