Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
STRUCTURI DE COORDONARE
A INTERREG IIIA
ŞI A PROGRAMELOR UE CONEXE
Noile Linii Directoare
pentru INTERREG
INTERREG este cea mai
cuprinzătoare Iniţiativă Comunitară
aflată sub auspiciile Fondurilor
Structurale UE pentru perioada 2000-
2006, fiindu-i alocate €4.875 milioane.
Pe 28 aprilie 2000 Comisia Europeană
a aprobat Liniile Directoare referitoare
la această Iniţiativă. (“INTERREG
III”) 14 .
INTERREG III cuprinde trei secţiuni ce
acoperă:
• Secţiunea A: cooperarea
transfrontalieră – o continuare a
INTERREG I şi IIA;
• Secţiunea B: cooperarea
transnaţională, ce reprezintă o
prelungire a INTERREG IIC; şi
• Secţiunea C: cooperarea
INTERREGională, ce succede
programele de tip RECITE şi Ecos-
Ouverture.
Secţiunea A se referă la promovarea
“dezvoltării regionale integrate între
regiuni frontaliere învecinate”. Aceasta
reprezintă forma cea mai durabilă de
cooperare în afara graniţelor naţionale
şi îi va fi alocată partea cea mai
importantă din resursele financiare ale
INTERREG III. Cu puţine excepţii, cum
ar fi cazul anumitor regiuni maritime,
se preconizează ca desfăşurarea,
aprobarea şi implementarea
programelor aflate sub auspiciile
Secţiunii A să se realizeze separat de
cele aflate sub Secţiunea B şi C.
Unele dintre prevederile Noilor Linii
Directoare referitoare la Secţiunea A
14 OJ 2000/C 143/08, 23.5.2000
sînt foarte asemănătoare cu cele din
INTERREG I şi IIA şi vor fi deci bine
cunoscute experţilor implicaţi deja în
desfăşurarea şi administrarea de
programe INTERREG.
O serie de alte prevederi din Liniile
Directoare prezintă modificări
considerabile din punct de vedere al
conţinutului sau priorităţilor.
Coordonarea în comun a
implementării programului prin
intermediul mecanismelor
transfrontaliere reprezintă o condiţie
esenţială pentru aprobarea unui
program INTERREG IIIA de către
Comisia Europeană.
Noile Linii Directoare se bazează pe
principiul unui parteneriat
transfrontalier mai cuprinzător şi pe
dezvoltarea şi aplicarea unei metode
‘bottom-up’ încă din faza elaborării
strategiei comune pînă la
implementarea operaţiilor. Se
preconizează ca autorităţileregionale şi
locale din zonele frontaliere şi
structurile transfrontaliere la nivel
regional să deţină un rol major în
pregătirea programului, cu sprijinul
autorităţilor naţionale atunci cînd este
posibil.
Se vor putea desfăşura două tipuri de
program. Primul va implica un program
unic pentru întreaga graniţă. Acest
program unic poate fi format dintr-o
serie de sub-programe la nivel
regional. Cel de-al doilea tip de
program va fi reprezentat de programe
sub-regionale pentru porţiuni de
graniţă, cum s-a întîmplat şi în cazul
INTERREG I şi IIA pentru D/NL, NL/B
D/F, F/UK, şi alte graniţe. (Acestea
corespund modelelor dezvoltate în
documentul de lucru al AEBR/LACE
INTERREG IIIA: Modele de
coordonare a programului. (Vezi
B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 31