Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
derivă din orientările globale şi
dispariţia barierelor. Acestea se bucură
de avantaje din punct de vedere al
infrastructurii, cum ar fi legăturile
rutiere şi de cale ferată, locuinţele,
facilităţile de agrement şi comunicaţiile,
care împreună au efectul de a atrage
atît forţă de muncă cît şi noi afaceri în
aceste regiuni, apropiere şi acces la
potenţiale pieţe, ca şi tradiţie industrială
care le oferă o bază de pornire. Cu
toate acestea, ele se pot confrunta cu
probleme de restructurare cum ar fi cea
industrială, declin al activităţilor
economice care nu pot fi înlocuite cu
alte activităţi şi investiţii noi, ca şi firme
de mari proporţii cum sînt cele din
regiunile din Obiectivul 2 şi regiunile
industriale din Europa Centrală şi de
Est. Din punct de vedere al interesului
pe care îl ridică, acest tip de regiune
necesită promovarea unei concepţii de
extindere a întreprinderilor în sprijinul
luării de iniţiative şi dezvoltării de mici
întreprinderi ca şi de noi deprinderi, de
sprijinire a dezvoltării de noi sectoare şi
noi funcţii bazate pe operaţiuni şi reţele
de o mai mică dimensiune.
Diferenţele caracteristicilor interne ale
regiunilor transfrontaliere conduc la
diferite structuri ale necesităţilor şi
potenţialului de dezvoltare a
întreprinderilor mici. De exemplu,
regiunea transfrontalieră poate să fie
caracterizată de un anume pol de
dezvoltare, un centru urban, care poate
constitui un mijloc de dezvoltare a unor
noi afaceri şi servicii, a educaţiei şi
instruirii, a marketing-ului ca şi a altor
servicii conexe. Dezvoltarea de mici
întreprinderi în noi domenii de ocupare
a forţei de muncă poate fi influenţată
de dezvoltarea unor noi specializări
bazate pe produse şi marketing
indigen, turism, servicii bazate pe
tehnologia informaţiilor care utilizează
accesarea de la distanţă, ca şi noi
servicii ecologice. În alte cazuri,
regiunea de frontieră poate avea doi
sau mai mulţi poli de dezvoltare şi
poate crea o situaţie care să fie
caracterizată mai evident, pentru piaţa
regională, de o puternică competiţie
între afacerile de mici dimensiuni, decît
de complementaritate şi cooperare.
Regiunile frontaliere externe din cadrul
UE şi Europa Centrală şi de Est se
confruntă cu probleme mai grave de
dezvoltare a micilor întreprinderi,
printre care se enumeră cele de
diferenţe mari de nivel de dezvoltare
economică, pînă la prezenţa barierelor
formale de comerţ, ce includ vama şi
regimul diferit de administrare şi
reglementări. Acest fapt este exacerbat
de lipsa generală a infrastructurii
necesare dezvoltării de mici
întreprinderi, incluzînd agenţiile
regionale de dezvoltare, parcurile
ştiinţifice şi tehnologice etc. În plus,
neconcordanţele în comerţ, investiţii,
flux de forţă de muncă şi “economia
pieţei de muncă la negru” sînt urmarea
diferenţelor majore de condiţii socioeconomice,
cum ar fi veniturile, nivelul
salarial, preţurile.
Probleme specifice dezvoltării de mici
întreprinderi în regiunile frontaliere
Dezvoltarea de mici întreprinderi este
împiedicată de o serie de dificultăţi şi
obsatcole. Printre problemele specifice
pe care le ridică această iniţiativă se
numără: lipsa unui flux informaţional
legat de pieţe, serviciile, reglementările
şi procedurile, dificultăţile în accesarea
adecvată a finanţării (distribuire,
capitalul fiecărei firme), capacităţile şi
deprinderile interne neadecvate, oferta
scăzută de inovaţii şi utilizarea
necorespunzătoare a lor etc. La
acestea se mai adaugă anumite
dificultăţi şi dezavantaje ce derivă din
existenţa graniţelor şi localizarea
periferică în cadrul economiei naţionale
şi europene, cel din urmă reflectînd
situaţia multor (dar nu tuturor) regiunilor
frontaliere. Fiecare dintre aceşti factori
împiedică punerea în aplicare a
proiectelor de dezvoltare şi
îmbunătăţire a competitivităţii.
Problemele specifice dezvoltării de mici
C 2 Dezvoltare economică 26