Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
• acord de principiu asupra
coordonării administrării afacerilor
publice locale la nivel
transfrontalier;
• acord de principiu referitor la
înfiinţarea de asociaţii
transfrontaliere de drept privat;
• proiect de contract referitor la
instituirea de organisme
administrative pentru cooperarea
transfrontalieră între autorităţile
locale;
• proiect de contract pentru
aprovizionare sau furnizare de
servicii între autorităţile locale în
zonele de frontieră (de tip drept
public);
• acord de principiu referitor la
instituirea de instrumente de
cooperare transfrontalieră între
autorităţile locale.
Un protocol adiţional la Convenţia
de la Madrid, adoptat pe 1.12.1998,
susţine înfiinţarea de instituţii
permanente pentru cooperare
transfrontalieră cu caracter de drept
public sau privat şi drept juridic de
luare a deciziilor. Aceste instituţii
permanente ar permite comunităţilor
sau autorităţilor teritoriale:
• să încheie acorduri de cooperare
transfrontalieră cu autorităţile sau
comunităţile teritoriale ale altor
state;
• să instituie organisme
permanente de cooperare ca
entităţi de drept public sau
privat. Deciziile luate de aceste
organisme de cooperare ar fi
obligatorii din punct de vedere
juridic pentru autorităţile sau
comunităţile care au încheiat
acordul.
Principalele limitări în ceea ce
priveşte aplicarea practică a
Proiectului de Convenţie de la Madrid
se datorează nivelelor diferite de
centralizare şi diferenţelor de
administrare a fiecărui stat, ca şi
sistemelor juridice diferite ale
partenerilor implicaţi în regiunea de
frontieră. Aceste diferenţe împiedică
aplicarea directă a sistemelor şi
modelelor oferite de Proiectul de
Convenţie. Acest factor nu a fost însă
abordat în protocolul adiţional
Proiectului de Convenţie. Atît
Proiectul de Convenţie, cît şi
protocolul adiţional nu furnizează în
sine un tratat de cooperare
transfrontalieră, ci doar un cadru de
dezvoltare a acesteia. Exemplul
diferitelor regiuni frontaliere
demonstrează necesitatea încheierii
de tratate adiţionale între două state
naţionale în vederea stabilirii unei
cooperări transfrontaliere directe între
autorităţile regionale şi locale. În
ciuda acestor limitări de ordin
general, Convenţia de la Madrid a
pus bazele dezvoltării cooperării
transfrontaliere şi a făcut posibilă
ratificarea recentă a unei serii de
tratate bilaterale.
Asemenea tratate internaţionale ce
au pus bazele cooperării
transfrontaliere între autorităţile
locale/regionale au fost aplicate după
1990 în următoarele cazuri:
• Convenţia BENELUX (semnată în
1986, adoptată în 1991);
• Tratatul transfrontalier germanoolandez
(semnat în 1991, adoptat
în 1993);
• Acordul Viena între Italia şi Austria
(semnat în ianuarie 1993, adoptat
în 1995) şi Acordul Roma (semnat
în noiembrie 1993, adoptat în
1994):
• Acordul Karlsruhe ce acoperă
cooperarea transfrontalieră între
Franţa, Germania, Luxemburg şi
B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 14