Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
- noul instrument de politici
structurale de pregătire a
aderării (ISPA) începînd cu
anul 2000 (7 miliarde Euro
pentru circa 7 ani, sau 1 miliard
de Euro anual începînd cu anul
2000).
Practic, în toate cele 59 programe
INTERREG IIA 1995-2000 sînt cuprinse
abordări conceptuale în vederea
îmbunătăţirii infrastructurii de transport
(ex. transport, reţele energetice,
telecomunicaţii), în conexiune cu
principalele tematici ale amenajării
regionale a teritoriului şi cu
infrastructura. Accentul asupra
abordărilor programatice apare în
regiunile cele mai sărace ale Eropei: în
aceste zone Obiectiv-1 , în multe
cazuri, abia a fost creată o premiză
fizică pentru o cooperare economică şi
socio-culturală durabilă prin dezvoltarea
infrastructurii.
Dar şi în Europa Centrală şi în
Scandinavia au apărut posibilităţi de
îmbunătăţire a infrastructurii şi
transportului transfrontalier, fie prin
măsuri specifice (missing links) sau
prin studii conceptuale (din care apoi
s-au dezvoltat proiecte finanţate în
regiuni de frontieră).
În Europa Centrală şi de Nord s-a
recunoscut necesitatea, în completare
la legăturile nord-sud existente şi bine
dezvoltate, a extinderii marilor
coridoare de transport de la vest spre
est: modernizarea trecerilor de frontieră
existente şi construcţia de poduri şi
tunele (DK/S), dezvoltarea tehnologiilor
informaţionale transfrontaliere şi
prefigurarea noilor coridoare de
transport.
În regiunile sud-europene mai slab
dezvoltate, concentrarea cade pe
infrastructurile transfrontaliere
fundamentale de transport rutier şi
C3 Transport şi infrastructură
feroviar (inclusiv puncte de trecere a
frontierei) şi îndeosebi pe sporirea
numărului de poduri şi tunele.
La frontierele externe ale UE şi la
frontierele din Europa Centrală şi de
Est, alături de extinderea punctelor de
trecere a frontierei existente, a fost
deosebit de importantă crearea de noi
puncte de trecere a frontierei pentru
transportul intra-regional şi
internaţional. Din 1990 s-au făcut noi
conectări ale reţelor de transport între
vest şi est şi s-au creat, alături de
punctele de trecere rutiere şi feroviare
şi puncte adecvate de trecere pentru
biciclişti şi pietoni.
O anume tendinţă este comună
tuturor frontierelor europene:
sporirea semnificativă a traficului
datorită mobilităţii ridicate şi
dezvoltării comerţului internaţional.
Acest fenomen a apărut în trecut, în
interiorul UE, mai ales pe axele nordsud,
la punctele de trecere a Alpilor şi
Pirineilor, iar astăzi şi pe legăturile
vest-est, în dezvoltare. Acest fapt
conduce în regiunile afectate la o
sporire a transportului dincolo de
frontiere.
Pentru proiectele naţionale mari de
infrastructură în zonele de frontieră
se face uz respectivele programe
mainstream, finanţate fie din Fondul
Structural în interiorul UE, fie de
ţările în curs de aderare, îndeosebi
prin PHARE dar şi prin SAPARD sau
ISPA. Acestea pun la dispoziţie
fonduri mai mari de investiţii pentru
infrastructura de transport decît
INTERREG IIIA sau PHARE CBC.
INTERREG IIIA şi PHARE CBC
trebuie să fie folosite numai pentru
proiecte cu caracter clar
transfrontalier de infrastructură (întrun
coridor îngust pe ambele părţi ale
frontierei, precum missing links).
57