Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
a fost ratificat pînă la sfîrşitul anului
1999 de 14 state).
Aceste instrumente fixează un număr
determinat de condiţii cadru pentru
acorduri bilaterale sau contracte între
autorităţi locale/regionale. Acestea au
efecte oarecum limitate, specifice
pentru fiecare caz (cum ar fi,
Convenţia Cadru de la Madrid)
deoarece ele nu se constituie într-un
tratat de cooperare transfrontalieră, ci
creează doar condiţiile cadru care
trebuie să fie transpuse în legislaţia
naţională (ex.: Acordul de la Anholt
din 1991 sau Acordul de la Karlsruhe
din 1996). Mai mult, există mari
diferenţe în ceea ce priveşte
structurile administrative locale sau
regionale şi sistemele juridice ale
statelor semnatare. În multe cazuri
această situaţie face imposibil ca:
• Să fie încheiate acorduri directe
între nivelele regionale implicate
în scopul formării de instrumente
durabile pentru cooperare sub
jurisdicţia dreptului public sau
privat, sau
• să atribuie competenţe exclusive
autorităţilor naţionale în chestiuni
de drept public în contextul
cooperării transfrontaliere.
Acorduri bilaterale şi trilaterale
În cadrul acordurilor şi protocoalelor
există posibilitatea cooperării
transfrontaliere exclusiv între
autorităţile naţionale. Acest tip de
cooperare este îndeplinit în cadrul
comisiilor interstatale care au diverse
planuri de activitate, operînd în
diferite spaţii geografice şi care
privesc, de regulă, promovarea
cooperării în domeniul amenajării
teritoriului (Capitolul C1) sau în alte
domenii precis definite ale cooperării.
Acordurile interstatale cu privire la
dezvoltarea şi promovarea cooperării
transfrontaliere au fost încheiate din
anii ’60. Există forme diferite de
acorduri, precum simple acorduri de
bună vecinătate la frontiere, acorduri
asupra amenajării teritoriului, acorduri
asupra strategiilor de dezvoltare
transfrontalieră regională sau
acorduri interstatale în ceea ce
priveşte implementarea Convenţiei
Cadru de la Madrid, care permit
cooperarea transfrontalieră generală
între autorităţile administraţiei
regionale şi locale în baza dreptului
public.
Exemple de acorduri de bună
vecinătate la frontiere, care
promovează înţelegerea reciprocă,
cooperarea, prietenia şi buna
vecinătate sînt acelea încheiate între:
• Ungaria şi Ucraina în 1991,
• Ungaria şi Slovenia în 1992,
• Ungaria şi Republica Slovacă în 1995,
• Ungaria şi România în 1996.
Polonia a încheiat contracte de
cooperare transfrontalieră cu toţi
vecinii ei (D /C Z / SK / UKR / BLR /
LT / RUS) între anii 1990 şi 2000.
Încă din 1973 Franţa şi Elveţia au
încheiat acorduri speciale pentru
înfiinţarea de “comisii de vecinătate”,
comisii speciale care au fost
însărcinate cu reglementarea
problemelor de vecinătate în cantonul
Geneva şi în departamentele Ain şi
Haute-Savoie.
Alte acorduri acoperă domenii
specifice, ex. Acorduri asupra
prevenirii şi ajutorului mutual în caz
de catastrofe şi accidente grave
(Austria-Republica Slovacă 1999),
aprovizionare cu apă (Slovenia-
Croaţia 1996), ocuparea forţei de
muncă în zona de frontieră (Austria-
Ungaria 1997), sănătate publică
(Norvegia-Suedia 1993), turism
A 3 Instrumente legislative care facilitează cooperarea transfrontalieră 33