Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
Comisia Europeană a promulgat un
comunicat asupra „politicii culturale”. În
1982, aspectele culturale deveniseră o
latură din ce în ce mai importantă a
politicii UE şi li se alocaseră deja primele
fonduri. Ca urmare a Single European
Act, a fost înfiinţat în 1992 Consiliul
Ministerial pentru Relaţii Culturale. În
acelaşi an, odată cu creşterea alocaţiilor
bugetare, s-a constituit cadrul viitoarei
politici de relaţii culturale în Europa.
Fundamental pentru iniţiativele de acest
tip ale UE este Art. 128 al Tratatului de
la Maastricht (1992), care stabileşte
puterile aplicabile şi zonele eligibile
pentru susţinere sub auspiciile politicii
culturale ale UE. În special în Secţiunea
4 se stipulează ca toate politicile UE să
ia în considerare aspectele culturale (în
ceea ce este cunoscut sub denumirea
de clauza conştientizării culturale).
O rezoluţie unanimă trebuie supusă
aprobării Consiliului Ministerial pentru
Relaţii Culturale pentru a permite
implementarea programelor culturale
ale UE (de ex. Raphael, Kaleidoscope,
Ariane, Media). S-a dispus şi aprobarea
unor proiecte pilot cu implicaţii culturale,
ca cele din Art. 10 al Reglementării
Fondului European de Dezvoltare
Regională. Statisticile arată că dintre
toate iniţiativele cu implicaţii culturale
existente doar un mic procent sînt
susţinute de programele culturale
speciale ale UE sau de cele din
domeniul social sau educaţional şi că
marea majoritate sînt susţinute de
Fondurile Structurale ale UE, în special
de Fondul European de Dezvoltare
Regională.
O evaluare a programelor INTERREG I
şi IIA demonstrează cu claritate că toate
regiunile transfrontaliere europene
necesită instituirea unor proiecte
culturale cum ar fi „proiectele cu
finanţare redusă” (SPF) sau cele „individ
/ individ”. O varietate de iniţiative mici
pot prin urmare să beneficieze de
C 8 Cultură şi mass media
susţinere INTERREG şi Phare CBC,
care ar avea un efect de lungă durată
asupra dezvoltării cooperării
transfrontaliere. Aceasta se realizează
în primul rînd prin crearea unui climat
care să încurajeze persoanele şi firmele
să se stabilească în regiunile frontaliere
şi care îmbunătăţeşte acei factori care le
făcuseră să fie considerate nepotrivite
pentru afaceri. Astfel, cultura devine un
factor important în atragerea de
investitori.
Parlamentul European (EP) a cerut
Comisiei Europene în 1996 să emită
un comunicat intitulat „Politică şi
cultură de coeziune” (COM (96)
512). Acest document a scos în
evidenţă următoarele probleme:
punctele de vedere cele mai
importante şi baza legală pentru
politica de relaţii culturale europene;
semnificaţia politicii culturale în
dezvoltarea regională şi creşterea
forţei de muncă; frontierele: potenţial
şi proiecte de viitor.
Comisia Europeană a mai evidenţiat
legătura strînsă dintre viaţa culturală
(instituţii publice, culturale şi socioculturale
– teatre, muzee, galerii de
artă, clădiri istorice urbane / rurale) şi
domeniile culturale (muzică, artă,
literatură, film şi televiziune,
arhitectură, arte şi meşteşuguri,
protecţia monumentelor, turism). Prin
urmare, probabil că în scurt timp
Fondurile Structurale ale UE vor fi
utilizate pentru sprijinirea iniţiativelor
culturale destinate promovării
coeziunii economice şi sociale ca şi
dezvoltării armonioase a comunităţii.
În solicitarea de propuneri pentru
iniţiative culturale (C (95) 253/11),
Comisia a oferit o promovare în trei
etape a culturii:
• cultura ca sursă esenţială de forţă
de muncă atît prin activităţi care
să vină în sprijinul moştenirii
166