Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
Regiunile de frontieră cu statele
EFTA se găsesc atât la frontierele
Elveţiei cu Franţa, Italia, Austria şi
Germania cât şi ale Norvegiei cu
partea de nord a Danemarcei/Suedia.
Cooperarea transfrontalieră se
caracterizează aici prin următoarele
caracteristici:
- distanţe mari şi poziţie periferică în
Scandinavia,
- dezvoltarea economică este
superioară sau relativ egală cu media
Uniunii Europene,
- regiunile de frontieră sînt importante
datorită zonelor de tranzit
internaţional (Danemarca, Suedia,
Finlanda, Elveţia),
- există structuri, instituţii şi programe
pentru cooperarea transfrontalieră.
Există atît proceduri instituţionalizate
cît şi acorduri bilaterale. S-au stabilit
grupuri de lucru statale şi regionale,
cum ar fi: Nordkalotten Mittnorden,
ARGE-ALP (Asociaţia Alpilor
Centrali), Alpen-Adria (Asociaţia
Alpilor Estici), COTRAO (Grupul de
Lucru al Alpilor Vestici), Consiliul
Lacului Constance. Paralel cu
acestea au luat naştere în ultimii ani
forme de cooperare transfrontalieră la
nivel regional şi local (euroregiuni şi
alte structuri transfrontaliere atît în
Scandinavia cît şi între Elveţia şi
Austria, Germania, Franţa şi Italia).
Regiunile de frontieră cu statele
EFTA au următoarele priorităţi:
- infrastructură construită cu
respectarea principiilor ecologice
(prioritate pentru căile ferate,
comutare între căile de transport),
cooperare în domeniul turismului,
cooperare între întreprinderi mici şi
mijlocii, promovarea relaţiilor culturale
şi protecţia moştenirii culturale,
A 2 Experienţe acumulate
- măsuri comune în scopul protecţiei
regiunilor de frontieră muntoasă în
scopul împiedicării migrării populaţiei,
- stimularea dezvoltării economice şi
a resurselor umane.
Cooperarea transfrontalieră la
frontierele externe ale UE cu statele
Europei Centrale şi de Est, cât şi cu
cele din spaţiul mediteranean se
caracterizează prin:
- existenţa determinării ferme de
sporire a cooperării transfrontaliere
prin contacte informale şi între
organizaţii, la care statele naţionale
au sau păstrează în continuare un rol
predominant,
- cooperarea transfrontalieră, care din
motive politice lipsea în trecut, face
astăzi progrese, în special la nivel
regional şi local,
- la frontierele externe ale UE cu
Statele Baltice, Polonia, Republica
Cehă, Republica Slovacă, Ungaria,
Bulgaria şi Slovenia s-au dezvoltat în
scurt timp euroregiuni şi alte forme de
cooperare transfrontalieră, al căror
număr s-a intensificat considerabil
(chiar şi la frontierele României, care
în prezent nu are graniţă directă cu
UE),
- conflictele dintre statele vecine sau
situaţia politică se constituie încă în
impedimente în calea cooperării
transfrontaliere (zonele de frontieră
UE din vecinătatea Albaniei, FYROM
sau Rusia),
- datorită diferitelor caracteristici
geografice, economice şi industriale
toate zonele de frontieră situate la
frontierele externe au de înlăturat
diferenţe economice considerabile
(disparităţi şi necoeziuni în: industrie
şi comerţ, monedă şi salariu,
infrastructură şi tranzit peste
frontieră, probleme de mediu),
23