Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
În mod similar, se presupune ca şi
Secretariatul să fie “comun”, cel puţin
în sensul că răspunderile pentru
funcţionarea lui sînt împărţite între
Statele Membre implicate. Există mai
multe formule în ceea ce priveşte
caracterul organismului ce îşi asumă
rolul de secretariat sau în cadrul căruia
este inclus acesta ca şi localizarea sa
geografică.
Din punct de vedere al caracterului
organismului există:
• organizaţii transfrontaliere
permanente, ex. euroregiune sau
organizaţie similară;
• structuri comune create de
autorităţi competente în scopuri
INTERREG, ex. PAMINA;
• structuri separate, dar ale căror
funcţii sînt îndeplinite de autorităţi
competente ale Statelor Membre.
Din punct de vedere al localizării,
secretariatul poate fi plasat:
• în interiorul regiunii transfrontaliere
eligibile şi deservind întreaga
regiune;
• în două zone, de o parte şi de alta a
graniţei, deservind diferite părţi ale
regiunii de graniţă;
• în afara regiunii(lor) eligibile, cum ar
fi în capitala unuia dintre Statele
Membre implicate (cum ar fi Atena).
Toate celelalte structuri necesare
îndeplinirii funcţiilor descrise mai jos
nu sînt standardizate, ci dispuse în
variate moduri de către autorităţile
competente ale statelor membre. Ele
pot implica existenţa unor funcţionari
sau birouri de asistenţă tehnică,
grupări tehnice sau consultanţi de
proiect, manageri de program, comisii
de coordonare, etc. Printre formulele
tipice se numără constituirea unor
structuri comune de către autorităţile
statelor membre implicate sau
alocarea acestor funcţii structurilor
comune ale unei euroregiuni sau ale
unui organism similar. În unele cazuri,
acest lucru se întîmplă prin încheierea
unui acord INTERREG formal între
autorităţile competente ale statelor
membre şi structurile transfrontaliere
relevante la nivel regional/local.
Funcţii
Desfăşurarea programului
Cerinţa majoră a UE este ca Statele
Membre să prezinte doar un singur
program operaţional în cazul graniţelor
interne. Alte cerinţe derivă din
principiile generale ale UE referitoare
la parteneriat şi afiliere şi din bună
practică în domeniul programelor de
cooperare transfrontalieră. Este
indicată consultarea listei alternative
de mai jos 12 (ce indică între paranteze
formulele tipice):
• activităţi pregătitoare (studii şi
concepte/strategii transfrontaliere,
analize SWOT, etc. sau lipsa lor);
• întocmirea schiţei de program,
inclusiv planificarea financiară (în
comun sau prin compilarea unor
componente separate puse la
dispoziţie separat de fiecare parte şi
grad de integrare, cum ar fi luarea
de măsuri non-transfrontaliere în
cadrul unor PO-uri, implicarea de
parteneri sociali, etc.);
• ex ante evaluare;
• prezentarea în faţa Comisiei a unei
schiţe de program şi aprobarea ei
cu/fără amendamente;
• pregătirea unui acord referitor la
coordonarea implementării
programului (anterior punerii în
practică a programului sau lipsa
unui astfel de acord).
12 Cu toate că este aplicabilă graniţelor interne,
această listă are un caracter general şi poate fi
utilizată penttru graniţele externe, fără a implica
aceleaşi standarde de bună practică în toate
cazurile.
B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 27