Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
PRIVIRE DE ANSAMBLU
Cooperarea transfrontalieră trebuie să
aibă în vedere toate aspectele vieţii
umane: locuitul, locurile de muncă,
agrementul, comunicarea, mediul
înconjurător, etc. Dezvoltarea
cooperării transfrontaliere sociale şi
culturale trebuie considerată la fel de
importantă ca cea din domeniul
economic şi al infrastructurii. Nu puţine
sînt cazurile în care cooperarea
transfrontalieră culturală şi socială sînt
cele care stau la baza şi crează
condiţiile necesare succesului constant
în domeniul economic.
Servicii de sănătate şi publice de
calitate sînt caracteristici fundamentale
şi importante ale politicii de sănătate şi
bunăstare socială. Cu toate acestea şi
chiar într-o proporţie mai mare decît
alte sectoare ale vieţii noastre sociale,
serviciile publice şi de sănătate rămîn
într-o mare măsură la latitudinea
statului şi se supun reglementărilor
naţionale ale ţării respective.
Graniţele dintre state au condus la
existenţa unor legi şi reglementări
diferite referitoare la serviciile publice,
sistemul de taxe, organizarea
sistemelor de asigurare medicală, etc.
Multe regiuni frontaliere suferă de un
grad ridicat de subdezvoltare, poziţie
periferică şi depărtare din punct de
vedere naţional ce duce în multe cazuri
la scăderea numărului de locuitori,
migrarea populaţiei mai tinere şi
existenţa unui număr mare de locuitori
în întreţinere (copii şi bătrîni). Zonele
rurale şi cele cu o populaţie în scădere
suferă de obicei de servicii sociale de
calitate inferioară datorită cererii
insuficiente ce conduce la limitarea
numărului anumitor servicii.
Avînd în vedere aceste condiţii, unele
regiuni de graniţă pot întîmpina
dificultăţi în garantarea furnizării unui
minim de servicii sociale şi facilităţi de
C 7 Sănătate şi servicii sociale
îngrijire medicală. Deschiderea
graniţelor interne oferă noi oprtunităţi
de cooperare în sfera socialului şi în
sectorul de activităţi complementare. În
scopul menţinerii competenţei şi
calităţii serviciilor de sănătate, sociale
şi resurselor complementare în
regiunile periferice, trebuie aplicate
soluţii adecvate şi creative în regiunile
transfrontaliere.
Dificultăţi
Este dificil de găsit soluţii general
valabile pentru toate regiunile
frontaliere, mai ales în ţările ce au
graniţe cu mai multe ţări ce au şi ele la
rîndul lor sisteme foarte diferite,
datorită faptului că legile şi
reglementările lor derivă din orientările
lor naţionale şi istorice. Obstacolele
legale dau naştere unor probleme
practice în cadrul cooperării
transfrontaliere, în domeniul îngrijirii
medicale şi serviciilor sociale:
• alocări diferite de disponibilităţi:
(servicii de ambulanţă, servicii de
urgenţă, poliţie);
• zone de planificare şi atragere de
servicii sociale şi facilităţi ce nu
depăşesc graniţele;
• contribuţii financiare naţionale
pentru proiecte de asigurare socială
şi medicală, etc., care sînt plătite
doar la nivel naţional şi pot fi
folosite doar în interiorul graniţelor.
De exemplu, numărul de locuri dintr-un
spital dintr-o regiune transfrontalieră
este prevăzut să satisafcă doar cererile
interne. În linii mari, aceste locuri sînt
disponibile doar pentru contribuabilii
interni. În ciuda faptului că există la
nivel european o lege ce prevede ca
persoanele externe ce se află pe
teritoriul unei alte ţări să se poată
bucura de serviciile medicale (doctori şi
150