Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
dobîndită în urma INTERREG I şi cea
datorată pre-accesării procesului de
cooperare din Ţările Scandinave,
această orientare a condus la
consolidarea dispunerilor instituţionale
transfrontaliere în numeroase cazuri,
mai ales în cele referitoare la graniţele
interne terestre 8 .
Există variaţii extreme în ceea ce
priveşte mărimea programelor. Din
contribuţia totală a UE de 2.565
MECU, celor mai curpinzătoare
programe referitoare la graniţa
Spania/Portugalia şi graniţele externe
ale Greciei li se alocă 552 MECU şi
respectiv 310 MECU, în vreme ce alte
6 PO-uri primesc fiecare mai puţin de
5 MECU. Cu toate acestea, a existat o
orientare către zone geografice mai
restrînse în ceea ce priveşte scopul
geografic, iar cerinţele sînt pentru
programe de nivel regional/local.
Singurele programe “pur naţionale”
sînt cele referitoare la graniţele
Spania/Portugalia şi Spania/Franţa.
Programul referitor la graniţele externe
ale Greciei cuprinde secţiuni separate
pentru graniţa Grecia/Bulgaria şi
Grecia/Albania, şi de facto pentru
graniţa Grecia/FYROM 9 (pentru fiecare
dintre ele există un program separat
Phare CBC şi JPMC – vezi mai jos),
ca şi pentru cooperarea cu Cipru.
8 În 1994 a fost introdusă o nouă Iniţiativă
Comunitară, destinată Irlandei de Nord şi
comitatelor frontaliere ale Irlandei, Programul
Special de Susţinere a Păcii şi Reconcilierii (Peace
Programme), care include un sub-program de
dezvoltare transfrontalieră. Au fost adoptate
metode cu un ridicat grad de descentralizare în
vederea implementării acestui program, inclusiv
acorduri ale Comisiei Europene ce cuprind opt
« organisme intermediare de finanţare » pentru
administrarea a 30% din fondurile alocate
programului.
9 FYROM a devenit zonă eligibilă sub Phare CBC
după adoptarea programului Interreg IIA pentru
Grecia (graniţe exterioare)
Un pas important în ceea ce priveşte
graniţele externe UE a fost întocmirea
programului Phare CBC (de cooperare
transfrontalieră) în 1994, referitor la
regiunile de frontieră ale ţărilor Europei
Centrale (EC) cu Statele Membre ale
UE . Phare CBC a adoptat aceeaşi
schemă de timp ca şi INTERREG IIA
(adică perioada 1994 - 1999),
acoperind 15 frontiere naţionale (cu 17
programe) 10 .
În ceea ce priveşte măsurile
instituţionale, Phare CBC a adus un
element nou important şi anume
stabilirea Comisiilor de Programare şi
Monitorizare Comună (JPMC) pentru
fiecare frontieră, alcătuite din
reprezentanţi ai ţărilor implicate şi cu
participarea activă a serviciilor oferite
de Comisia răspunzătoare de
INTERREG şi Phare CBC. Rezultatele
au fost semnificative din mai multe
puncte de vedere:
au fost instituite JPMC-urile ce au
activat din plin la toate frontierele;
ele rezolvă atît problemele de
programare cît şi de implementare;
şi
includ reprezentanţi de nivel
regional (ex. euroregiunile).
Structurile transfrontaliere pentru
fiecare frontieră naţională au luat
diferite forme şi în multe cazuri ele
implică existenţa unor structuri
transfrontaliere complexe, susţinute
puternic de JPMC-uri, şi a multor altor
componente (ex. Grupurile de lucru
sectoriale de la graniţa HU/A şi
euroregiunile din PL/D). Ca parte a
acestor măsuri, reprezentanţii EC au
participat ca observatori la întîlnirile
Comisiilor de Monitorzare ale
programelor INTERREG
corespunzătoare (ex. reprezentanţii
10 LACE Vade Mecum referitor la cooperarea
transfrontalieră şi inter-regională la graniţele
externe ale UE, septembrie 1997.
B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 25