Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
centrale. In statele federale (ex.
Germania, Austria) autorităţile subnaţionale
(Länder) deţin funcţii bine
stabilite şi pot stabili acorduri
internaţionale cu alte autorităţi
naţionale sau state. În cazul statelor
unitare, acordurile legale din punct de
vedere juridic ce implică organisme
locale sau regionale necesită de
obicei aprobare la nivel naţional, ex.
în Franţa, de către Conseil d’État.
Stabilirea unor acorduri bilaterale
între autorităţi publice distincte este
adesea destinată administrării de
proiecte specifice, cum ar fil 5 :
• Acordul semnat între Luxemburg şi
landul Rheinland-Pfalz în 1958
referitor la administrarea unei
fabrici hidraulice de pe rîul Our;
• Acordul din 1977 între Elveţia şi
landul german Baden-Württemberg
referitor la pescuitul în zona Rinului
inferior.
Scopul practic al angajării entităţilor
sub-naţionale/regionale şi municipale
în tratate internaţionale este foarte
diferit şi depinde de cadrul legal şi
administrativ al ţării respective.
Aceste diferenţe de competenţe se
reflectă în existenţa unor structuri
administrative diferite (de la structuri
total integrate la structuri absolut
distincte), fapt ce are un efect
considerabil asupra administrării de zi
cu zi a programelor transfrontaliere
cum ar fi INTERREG.
În urma experienţei oferite de
implementarea programului
INTERREG I se poate observa
prezenţa unor situaţii tipice. In unele
cazuri, autorităţile naţionale au fost
singurii responsabili de semnarea
acordurilor internaţionale (ex. în
Franţa). Acest fapt corespunde în
5 Consiliul Europei a pus la dispoziţie o prezentare
generală a tuturor acordurilor/protocolurilor încheiate
general situaţiei în care programele
transfrontaliere au fost administrate
centralizat, cu contribuţie minimă din
partea autorităţilor regionale şi locale
în planificarea şi implementarea
programului. In anumite cazuri,
autorităţilor regionale li se conferă la
nivel naţional responsabilitatea de a
încheia acorduri internaţionale, cu
toate că sub auspiciile guvernelor
naţionale, sau participă la
implementarea acestor acorduri, fără
a deţine însă nici o competenţă legală
independentă (ex. în
Spania/Portugalia 6 şi Italia). In astfel
de situaţii, cînd aprobarea acordurilor
a avut loc sub controlul strict al
guvernului naţional, autorităţilor
regionale şi locale sau instituţiilor
transfrontaliere li s-au conferit
competenţe limitate (ex. planificări şi
propuneri de proiect).
În alte cazuri (ex. în Ţările
Scandinave), organismelor regionale
şi/sau teritoriale li s-a oferit legal
permisiunea de a încheia acorduri
internaţionale, în funcţie de
competenţele pe care le deţineau, cu
toate că sub observaţia autorităţilor
naţionale (care îşi păstrau deseori
dreptul de veto, cum este cazul
Germaniei). Această situaţie
corespunde unei administrări directe
şi active şi observării îndeaproape a
programelor transfrontaliere de către
autorităţile regionale.
Acorduri formale
Într-o serie de cazuri, încheierea
tratatelor la nivel naţional şi/sau
operarea de schimbări în legislaţia
naţională a creat condiţiile necesare
stabilirii unei cooperări mai strînse
între autorităţile regionale şi locale,
B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 17
6
acesta a fost cazul P/E, cînd o serie de regiuni a
semnat o declaraţie comună de cooperare, cum
ar fi regiunile Extremadura (E) / Alentejo (P);
Norte (P) / Galiţia (E); şi Andalucía (E) / Algarve
(P).