Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
investitorii să înfiinţeze noi afaceri în
zonă. Iniţiativa comunitară PEACE sa
ocupat în afară de aceasta de
îmbunătăţirea capacităţii
administrative şi politice al
autorităţilor publice, deoarece
programul INTERREG IIA le-a
acordat mai puţină atenţie. Noua
situaţie politică a îmbunătăţit
considerabil climatul dar este încă
prea devreme pentru a se vorbi de
efecte practice şi de rezultate.
Cultura şi limba comună oferă toate
posibilităţile pentru iniţiative comune
şi cooperare în diverse proiecte.
Funcţiile cooperării transfrontaliere
sînt delegate din ce în ce mai mult
partenerilor regionali şi locali.
Cel mai important obstacol în relaţiile
dintre regiunile de frontieră maritime
sudice: Corsica/Sardinia,
Corsica/Toscana, Puglia/Grecia de
Vest şi Andaluzia/Maroc este nivelul
relativ scăzut al contactelor
transfrontaliere. Interesele comune
se găsesc înainte de toate în
domeniile protecţiei mediului şi într-o
mai bună exploatare a potenţialului
maritim (turism).
Comparativ s-au dezvoltat, în ultimii
ani, strînse relaţii între Wales şi
Irlanda.
În regiunile de frontieră Franţa de
Nord/Sudul Belgiei (Hainault)
depăşirea urmărilor restructurării
industriilor învechite este o prioritate
esenţială. Limba şi cultura comună
oferă o bună bază pentru o
cooperare transfrontalieră reală.
Regiunile de frontieră ale Greciei,
Germania de Est, Estul Austriei
(Obiectiv 1) cît şi ale Suediei şi
Finlandei (Obiectiv 6) sînt tratate în
capitolul "Frontiere externe".
A 2 Experienţe acumulate
Zonele puţin populate anterior
(Obiectiv 6) au existat numai pentru o
scurtă vreme după ce Suedia şi
Finlanda s-au alăturat UE şi pînă în
momentul în care li s-a acordat
statutul de Obiectiv 1 pentru perioada
2000-2006. Aceste regiuni au mai
puţin de 8 locuitori pe Km 2 (0,4% din
populaţia UE). Ele se află în mijlocul
şi nordul Scandinaviei şi cuprind ca
suprafaţă aproximativ jumătate din
suprafaţa ambelor ţări, dar în
Finlanda numai 16,6% şi în Suedia
numai 5,0% din polulaţia totală.
Pentru aceste regiuni de frontieră
slab populate din Obiectiv 6
priorităţile sînt cele ce urmează:
- înlăturarea treptată a poziţiei
periferice faţă de piaţa unică
europeană inter alia prin reducerea
dezavantajelor de infrastructură încă
existente şi depăşirea distanţelor
mari,
- îmbunătăţirea calităţii procesului de
educaţie (inclusiv în universităţi) şi a
posibilităţilor de angajare, îndeosebi
pentru tineri şi femei,
- îmbunătăţirea reţelelor de
cooperare care pînă acum erau slab
dezvoltate,
- construirea şi extinderea dotărilor
sociale (în ciuda costurilor relativ
ridicate) prin exploatarea zonelor de
comerţ transfrontalier.
Alte regiuni de frontieră situate la
frontierele teritoriale interne
Regiunile de frontieră "mai avansate"
cuprind un spectru larg, de la zone
care nu sînt eligibile pentru asistenţă
în cadrul politicilor structurale ale UE,
pînă la regiuni clasificate ca fiind de
tip Obiectiv 2.
Regiunile de tip Obiectiv 2 sînt acelea
care au probleme structurale, a căror
20