Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
juridice de drept public, bazată pe
principiile olandeze de cooperare
intercomunală, şi o cooperare mai
restrînsă, bazată pe un acord
administrativ, fără crearea unei
entităţi juridice.
ACORDURI SPECIFICE
S-au încheiat adesea acorduri bi- sau
trilaterale între guvernele naţionale în
vederea stabilirii unor structuri
speciale de cooperare interguvernamentală,
cum ar fi organisme
de lucru ad hoc sau instituţii comune.
Unele dintre acestea sînt ilustrate cu
exemple mai jos.
După 1960 au fost instituite Comisii
interstatale în toată Europa. Acest
mecanism de cooperare
transfrontalieră a fost recomandat în
1970, în urma conferinţei Ministerelor
Europene de Planificare Spaţială,
organizată de Consiliul Europei la
Bonn. De atunci, multe astfel de
comisii au fost instituite la multe
graniţe ale Europei Occidentale (ex.
Germania/Franţa, Germania/Ţările de
Jos, Germania/Austria), dar şi la
graniţele cu ţări ale Europei Centrale
şi de Est (după 1991) (ex.
Germania/Polonia şi Ungaria,
Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi
Bulgaria cu ţările vecine). In funcţie
de o serie de factori, aceste comisii
interstatale se confruntă cu diferite
nivele de intensitate a lucrului şi
acoperă diferite entităţi geografice
(ex. instituirea unei comisii între state
naţionale pentru întreaga regiune
frontalieră sau sub-comisii, ca în
cazul D/NL (1976)).
Obiectivul general al comisiiilor
interstatale este de a îmbunătăţi
procesul de cooperare
transfrontalieră în domeniul
planificării spaţiale. În plus, comisiile
interstatale au desfăşurat activităţi în
alte arii de planificare adiacente, ce
influenţează rezultatul aplicării
planificării spaţiale. Printre aceste arii
se numără:
• planificarea fizică de ambele părţi
ale graniţei, mai ales în ceea ce
priveşte domeniul lucrărilor
publice;
• dezvoltarea economicăregională;
• mediu şi protejarea acestuia;
• infrastructura transportului,
traficului şi transportului în comun;
• servicii publice şi facilităţi (ex.
educaţie şi instruire, administrarea
apelor şi reziduurilor).
La nivel naţional au mai fost încheiate
şi alte tipuri de acorduri/protocoluri
prin intermediul cărora se instituie
organizaţii specifice focalizate pe o
anumită arie de cooperare, cum ar fi
institurea unei comisii pentru crearea
şi administrarea în comun a unui parc
natural (Luxemburg/Germania (1964),
Germania/Belgia (1971), Germania
/Ţările de Jos (1976)); ajutor reciproc
în caz de calamităţi naturale (ex.
Germania / Franţa (1977), Belgia
/Germania (1980), Belgia/Franţa
(1981), Belgia / Ţările de Jos);
protecţia mediului înconjurător (ex.
Rîul Rin – Franţa /Germania /Elveţia
/Luxemburg/ Ţările de Jos; lacul
Geneva -Franţa/Elveţia (1977, 1980)
sau servicii comune de informaţii şi
consultanţă referitoare la facilităţile de
tehnologie nucleară şi prevenirea
calamităţilor în regiunile frontaliere,
ex. Germania / Franţa (1981), Elveţia
/Franţa (1979).
În statele descentralizate uneori pot
participa în procesul de cooperare
şi unităţi sub-naţionale cu
reprezentanţi din organismele
B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 16