Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
CAPITOLUL B 2: STRUCTURI DE COOPERARE
….LA NIVEL STRATEGIC (PROGRAM)
DESCRIERE:
Acest capitol prezintă factorii principali care facilitează sau împiedică dezvoltarea
structurilor transfrontaliere, prezentînd mai detaliat diversele instrumente juridice şi
metode disponibile pentru crearea structurilor transfrontaliere. Prezintă apoi structurile
necesare coordonării programelor INTERREG şi UE conexe.
PUNCTE DE REFERINŢĂ:
• Există numeroşi factori ce influenţează crearea structurilor transfrontaliere. Printre factorii pozitivi se
numără implicarea totală a partenerilor în procesul de cooperare, crearea de tratate cadru şi programe de
finanţare care să susţină activităţile transfrontaliere. Printre factorii negativi se numără restricţiile impuse
autorităţilor locale/regionale de către legislaţia de stat ca şi diferenţele de competenţe între nivelele de
administrare din ţări învecinate.
• Diferite forme de acorduri juridice (de ex. convenţii, tratate, protocoluri, contracte) există la nivel
multilateral şi bi-/trilateral, implicînd autorităţi naţionale şi/sau regionale şi locale (vezi şi Capitolul A.3).
• Unele dintre aceste structuri implică crearea de noi organisme (noi entităţi juridice), dar există şi cazuri de
structuri informale care nu au o formă juridică. Unele structuri au un caracter permanent, iar altele au fost
create în vedere coordonării unor programe UE specifice, cu precădere a programelor Interreg şi Phare CBC.
• Structurile transfrontaliere pot fi foarte variate din punct de vedere al funcţiilor pe care le îndeplinesc,
capacităţilor pe care le au (tehnice, financiare, de decizie) ca şi al scopului lor. Tipurile de structuri
transfrontaliere cel mai frecvent întîlnite sînt:
- “Euroregiunile” (şi structuri similare în Ţările Scandinave) ce reprezintă entităţi legal
constituite, au scopuri variate şi capacităţi multiple, iar multe dintre ele au jucat un rol major în
dezvoltarea şi coordonarea programelor Interreg I, IIA şi IIIA;
- “Comunităţile de lucru” (şi organizaţii similare) se bazează pe acorduri de lucru şi au capacităţi
limitate, fiind rareori implicate în coordonarea programelor Interreg I şi IIA (dar care au
contribuit la alcătuirea şi dezvoltarea proiectelor).
• Liniile Directoare pentru INTERREG IIIA ca şi Reglementarea Phare CBC impun noi cerinţe în
vederea coordonării în comun a programelor, implicînd crearea unor veritabile structuri
transfrontaliere de parteneriat şi proceduri la nivel regional/local.
EUREGIUNEA (D/NL)
EUREGIUNEA RHEIN-WAAL (NL/D)
STORSTRØMS AMT / OSTHOLSTEIN (DK/D)
ARGE ALP (A/D/I/CH)
ARGE ALPEN-ADRIA (A/CH/D/H/HR/I/SLO)
COMMUNAUTÉ DE TRAVAIL DES PYRÉNÉES (E/F)
PAMINA (D/F)
KENT – NORD-PAS-DE-CALAIS (UK/F)
COMUNIDADE DE TRABALLO GALICIA-NORTE DE PORTUGAL (E/P)
COMUNIDAD DE TRABAJO EXTREMADURA - ALENTEJO (E/P)
EUROREGIUNEA ELBE / LABE (D/CZ)
PROVENCES-ALPES-COTE D’AZUR (PACA) / RHONE-ALPES / LIGURIE / PIEMONT / VAL D’AOSTE (F/I)
EUROREGIUNEA POMERANIA (D/S/PL)
EUROREGIUNEA TATRY (PL/SK)
EUROREGIUNEA NESTOS – MESTA (GR/BG) EUROREGIUNEA DKMT (RO/HU/YU)
EUREGIUNEA WEST NYUGAT – PANNONIA (A/HU)
EUROREGIUNEA NEMUNAS – NIEMEN – HEMAH (LT/PL/BY)
EUROREGIUNEA HELSINKI-TALLINN (FIN/EST) EUROREGIUNEA WEINVIERTEL-SOUTH MORAVIA-
WEST SLOVAKIA (A/CZ/SK)
B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 11