Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
- migraţiile (politice şi economice) au
influenţat climatul politic şi psihologic
în aceste regiuni de frontieră,
- democraţiile încă tinere şi structurile
administrative trebuie să fie
îmbunătăţite în continuare.
La frontierele externe cu Europa
Centrală şi de Est concentrarea cade
pe:
- construirea tinerelor democraţii şi a
structurilor administrative,
- îmbunătăţirea infrastructurii şi
deschiderea de noi puncte de trecere
a frontierei,
- îmbunătăţirea reţelelor de transport
şi comunicaţii,
- dezvoltarea economică,
- eliminarea disparităţilor economice
din ambele părţi ale frontierei,
- îmbunătăţirea protecţiei mediului în
toate domeniile,
- cooperare mai intensă la
programele viitoare INTERREG şi la
managementul acestora,
- o mai bună combinare a resurselor
UE cu cele ale PHARE-CBC şi ale
TACIS-CBC.
La frontierele externe ale Greciei
(vezi regiunile de tip Obiectiv 1)
accentul cade pe următoarele:
- dezvoltarea potenţialului endogen
specific regional şi local,
- dezvoltarea infrastructurii
transfrontaliere îndeosebi înfiinţarea
rapidă de noi puncte de trecere a
frontierei,
- proiecte cu caracter transfrontalier,
- tratarea temelor specifice
transfrontaliere legate de domeniul
ecologic,
- o mai amplă participare regională şi
locală în cadrul procedurilor
INTERREG/Phare CBC.
A 2 Experienţe acumulate
Specific pentru cooperarea
transfrontalieră la frontierele
Finlandei/Norvegiei cu Rusia este:
- eliminarea disparităţilor majore în ce
priveşte standardul de viaţă şi
structurile politice, administrative,
- rezolvarea problemelor de drept şi
proprietate ca premisă pentru o
cooperare viitoare pe termen,
- dezvoltarea treptată a legăturilor
economice, care pînă acum au lipsit
aproape complet,
- depăşirea barierelor psihologice prin
schimburi informaţionale permanente
ca premise ale înţelegerii şi încrederii.
Structuri transfrontaliere în Europa
Centrală şi de Est, în anul 2000
În Europa Centrală şi de Est există,
în anul 2000, numeroase structuri
transfrontaliere care prezintă, în ceea
ce priveşte scopul, competenţele şi
capacităţile, o mare diversitate.
Acestea se diferenţiază după: poziţia
lor geografică la frontierele UE
(frontiere externe UE), cooperarea
dintre zonele de frontieră ale statelor
în curs de aderare şi cooperarea
zonelor de frontieră la frontierele
externe viitoare ale UE cu Rusia,
Bielorusia, Ucraina şi Moldova.
Ca şi în Europa de Nord, Vest şi Sud,
trebuie să se facă diferenţă cu privire
la structurile transfrontaliere între:
- euroregiuni şi structuri
similare şi
- diferitele tipuri de grupuri
de lucru.
În prezent există un total de 50 de
regiuni transfrontaliere constituite în
euroregiuni sau în structuri similare
dintre care, la frontierele externe ale
UE sînt 26, la frontierele dintre ţările
în curs de aderare 16 şi la frontierele
externe viitoare ale UE 8.
24