Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
CAPITOLUL B1: ETAPELE DE DEZVOLTARE A COOPERĂRII
ŞI STRUCTURILE ADECVATE
DESCRIERE:
În acest capitol sînt prezentate structurile (euroregiuni, grupuri de lucru etc.) cooperării transfrontaliere,
dezvoltarea lor şi stadiul cooperării. În ceea ce priveşte dezvoltarea sînt analizate cooperările în cazuri
singulare şi cele strategice, pe termen lung. Referitor la etapele dezvoltării sînt tratate: stadiul de început al
contactelor regulate dintre regiunile de frontieră, stadiul formulării analizelor, conceptelor şi strategiilor
transfrontaliere şi, stadiul următor, mai avansat, al managementului şi al implementării programelor şi
proiectelor transfrontaliere.
PUNCTE DE REFERINŢĂ:
- Activităţile orientate pe cazuri individuale şi iniţiativele luate de persoane sau grupuri de persoane
individuale întemeiază orice tip de cooperare transfrontalieră. Din aceasta se dezvoltă euroregiunile sau
grupurile de lucru.
- Analizele transfrontaliere, cooperarea orientată spre strategii şi dezvoltare sînt necesare pentru utilizarea
potenţialului endogen din regiunile de frontieră.
- Contactele periodice cu regiunea de frontieră vecină sînt un pas important în cooperare. În multe cazuri
aceasta include formarea de reţele transfrontaliere informaţionale şi a mecanismelor de contact similare. Cînd
structurile transfrontaliere devin necesare, ele tind iniţial să fie mai puţin formale.
- Dezvoltarea de concepte şi strategii transfrontaliere implică cooperarea partenerilor de ambele părţi ale
frontierei, din stadiul incipient. Aceştia elaborează în comun o analiză socio-economică a regiunii
transfrontaliere şi fixează în comun scopuri strategice pentru dezvoltarea viitoare cît şi priorităţile acţiunilor.
Structurile transfrontaliere cum ar fi grupurile de lucru şi secretariatele permanente sînt importante pentru
garantarea continuităţii şi a sprijinirii acestui proces strategic.
- Managementul independent al programului şi implementarea acestuia reprezintă etapa cea mai evoluată a
cooperării transfrontaliere. Acestea necesită structuri cu mecanisme de decizie tehnice/administrative şi
financiare, dar şi politice. Un număr mare de probleme practice trebuie abordate în mod eficient pentru a crea
o structură care să fie potrivită pentru conducerea unui program în cadrul iniţiativelor UE INTERREG sau
Phare CBC.
- Principiile esenţiale ale înfiinţării structurilor corespunzătoare rezultă din experienţele mai multor ani de
cooperare transfrontalieră în Europa:
- structurile transfrontaliere ar trebui constituite numai pentru a corespunde nevoii de lărgire şi aprofundare a
activităţilor cooperării. Acestea ar trebui să nu fie primul pas în cooperarea transfrontalieră;
- la structurile transfrontaliere cu drepturi de decizie ar trebui să existe paritate între partenerii de pe ambele
părţi ale frontierei (indiferent de suprafaţă, populaţie);
- diferenţele în cadrul structurilor şi competenţelor din întreaga Europă reprezintă cele mai frecvente obstacole
pentru structurile transfrontaliere. De aceea trebuie căutate pentru fiecare situaţie transfrontalieră soluţii
practice regional-specifice ;
- structurile transfrontaliere nu sînt noi structuri de administraţie. Ele sînt o placă turnantă şi o agenţie de
contact transfrontalier, în scopul întăririi eficienţei cooperării transfrontaliere, dintre instanţele naţionale şi
locale/regionale pe fiecare parte a frontierei.
B 1 Etapele cooperării şi structuri conexe
2