Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
aceleaşi criterii şi deţinînd denumirea
de “euroregiune” există şi în ţări din
Europa Centrală şi de Est (vezi
Căsuţa de mai jos).
De altfel, structurile transfrontaliere
regionale din Ţările Scandinave
prezintă şi ele asemănări
considerabile cu euroregiunile, mai
ales în ceea ce priveşte identitatea,
capacitatea şi rolul jucat în cadrul
INTERREG IIA. Există un număr de
opt astfel de structuri (vezi Tabelul
B.2.2b):
Ele reprezintă asociaţii de autorităţi
locale constituite sub Acordul Nordic,
cu caracter permanent şi multifuncţional
şi cu resurse proprii ce
provin din cotizaţiile membrilor lor.
Diferenţa majoră faţă de euroregiunile
de la graniţa Germania/Olanda este
aria geografică mult mai mare pe
care o acoperă unele dintre
Structurile Nordice (ex. North Calotte,
N/S/SF). 7
Din punct de vedere al etapelor ce
trebuie parcurse pentru stabilirea unei
structuri de tip euroregiune se poate
alcătui o clasificare ca cea de mai jos
(în cazul în care nici o graniţă nu se
află sub incidenţa vreunui tratat
internaţional de cooperare
transfrontalieră):
• constituirea de asociaţii compuse
din autorităţi regionale/locale
(municipalităţi, comitate, etc),
formate în vederea cooperării
transfrontaliere de ambele părţi ale
graniţei sub legislaţie naţională (de
stat sau privată);
• instituirea unui acord de cooperare
transfrontalieră între asociaţii (de
obicei sub drept privat), ce să
îndeplinească cel puţin următoarele
condiţii:
7 În Scandinavia s-au creat structuri Interreg şi arii
spaţiale specifice prin integrarea ariilor cu tradiţii
specifice şi istorice de cooperare. De exemplu “North-
Calotte” include cinci regiuni frontaliere. În mod similar,
au fost unite parţial MittSkandia şi Kvarken.
* reprezentare egală în
organismele de guvernare
(consiliu, comitet);
* contribuţii financiare din
partea asociaţiilor în
vederea realizării unui buget
comun;
* secretariat comun.
• în cazul în care acordul de mai sus
se află sub incidenţa legislaţiei de
stat ce permite autorităţilor publice
participante să transfere
responsabilităţi şi răspunderi însă
nu şi drepturi constituţionale asupra
organismului transfrontalier,
acordul de mai sus poate acoperi şi
administrarea programelor şi
proiectelor INTERREG; în caz
contrar, este necesară constituirea
unui accord INTERREG separat cu
participare din partea autorităţilor de
stat competente.
Comunităţi de lucru
şi alte organisme
Într-un număr considerabil de cazuri,
autorităţile regionale/locale sau alte
organizaţii au fost de acord să
coopereze, ex. prin semnarea unui
protocol de cooperare sau a unui
acord legal fără obligaţii şi au creat
un tip de structură, de obicei fără
statut legal propriu.
Termenul cel mai des folosit pentru
acest tip de structură este
“comunitate de lucru” (communauté
de travail), iar cel mai des întîlnit tip
de aderare este cel al autorităţilor
regionale. Printre exemplele de astfel
de comunităţi se numără: Jura
(F/CH), Pyrenées (E/F) şi
Extremadura/Alentejo (E/P).
Un alt tip este Regionalrat (consiliu
regional) care este alcătuit din
politicieni aleşi din rîndurile
autorităţilor regionale participante din
ambele părţi ale graniţei (ex. A/H
B 2 Structuri de cooperare la nivel strategic (program) 20