Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
Objectivele celor trei direcţii au fost
definite după cum urmează:
1.• Strand A: Cooperare
transfrontalieră dintre autorităţi
teritoriale învecinate, menită a
dezvolta centre de cooperare
transfrontalieră economică şi
socială prin strategii comune de
dezvoltare teritorială sustenabilă.
1.• Strand B: Cooperarea
transnaţională dintre autorităţile
naţionale, regionale şi locale în
vederea promovării unui grad mai
înalt de integrare teritorială în
toate grupurile de mari dimensiuni
de regiuni europene, în scopul
unei dezvoltări sustenabile,
armonioase şi echilibrate în
Comunitate şi pentru o mai bună
integrare teritorială cu ţările în
curs de aderare şi alte ţări
învecinate.
1.• Strand C 2 : Cooperarea
interregională este menită a
îmbunătăţi eficacitatea politicilor şi
instrumentelor de dezvoltare
regională şi coeziune prin
interrelaţionare, îndeosebi pentru
regiunile a căror dezvoltare este
rămasă în urmă şi acelea care
parcurg un proces de conversie
1.Principiile generale pentru toate
aceste trei direcţii ale INTERREG III
sînt:
• Strategie comună transfrontalieră
/ transnaţională şi programme
comune de dezvoltare
• Parteneriat şi abordare de tip
bottom-up
• Complementaritate cu “fluxul
principal” (mainstream) al
Fondurilor Structurale
2 Comisia Europeană a publicat linii directoare
adiţionale (proiect) privind Strand C:
• O abordare mai integrată a
implementării Iniţiativelor
Comunitare
• Coordonare eficace între
INTERREG III şi instrumentele
politicilor externe, îndeosebi în
ceea ce priveşte viitoarele aderări.
Strand A, este cea mai veche formă
de cooperare dincolo de frontierele
statale şi va primi o parte însemnată 3
din resursele financiare ale
INTERREG III. Cu foarte puţine
excepţii 4 , dezvoltarea, aprobarea şi
implementarea programelor sub
Strand A este de aşteptat să fie
făcute separate de aceea din cadrul
Strands B şi C.
Unele din prevederile noilor Linii
Directoare referitor la Strand A arată
o continuitate considerabilă cu
INTERREG I şi IIA şi va fi familiară
experţilor care sînt deja implicaţi în
dezvoltarea şi managementul
programelor INTERREG. Acestea
includ:
• Metoda de determinare a zonelor
eligibile. Zonele eligibile (ca şi în
cazul INTERREG I şi IIA) sînt
specificate într-o anexă la Liniile
Directoare şi, cu foarte puţine
schimbări, acoperă aceleaşi zone
şi frontiere ca INTERREG IIA.
• Întinderea zonelor eligibile, care
rămîn de nivel NUTS III,
menţiunea că în cazuri speciale,
pînă la 20% din bugetul
programului poate fi cheltuit în
zone învecinate NUTS III.
• Gama foarte amplă a acţiunilor
eligibile. Liniile Directoare prevăd
3 Strand A va primi între 50% şi 80%; Strand C
va fi alocat cu 6%; restul fondurilor rămînînd
pentru Strand B.
4 Este de aşteptat ca Programele şi Iniţiativele
Comunitare sub Strand B pentru regiunile de la
Marea Baltică să fie acoperite prin măsurile
Strand A
A 4 Programe şi iniţiative la nivel UE 40