Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
monostructurii îndelungate a
economiei şi a şomajului “ascuns”;
- dezvoltarea conceptelor strategice
transfrontaliere în marketing agrar,
logistică, reciclarea deşeurilor şi
turism;
- îmbunătăţirea cooperării
transfrontaliere în domeniul mediului
prin luarea în considerare a
necesităţilor agriculturii, turismului şi
dezvoltării regionale;
- rezolvarea problemelor cotidiene de
frontieră;
- consolidarea cooperării în sectorul
social (cooperare între spitale, agenţii
de prestări servicii, administraţii etc.);
- completarea verigilor lipsă în
reţeaua de transport din regiunile de
frontieră (legăturile lipsă dintre
principalele căi de transport naţionale
şi europene).
În partea de nord a UE (Suedia /
Danemarca / nordul Germaniei şi nordul
Olandei / Germania) priorităţile sînt:
- cooperarea transfrontalieră în
domeniile economie şi tehnologie,
- dezvoltarea comună a regiunilor
rurale şi de la gura unor fluvii,
respectînd problemele de mediu,
- dezvoltarea de măsuri specifice cu
privire la piaţa muncii,
- eliminarea punctuală a unor lipsuri
încă existente în reţelele de transport
(de exemplu, în ceea ce priveşte
extinderea principalelor artere
europene de transport).
Regiuni de la frontierele externe
Regiunile de frontieră situate la
graniţele externe ale UE prezintă o
însemnată diversitate în ce priveşte
problematica dezvoltării şi alte
caracteristici, inclusiv stadiul
dezvoltării politice. Ele pot aparţine
celor mai dezvoltate regiuni din
Europa Centrală (frontierele UE cu
A 2 Experienţe acumulate
Elveţia) şi din periferia nordică a
Europei (frontierele externe cu
Norvegia) dar şi regiunilor mai puţin
dezvoltate din estul Europei, care se
învecinează cu Europa Centrală şi de
Est.
Aderarea Austriei, Finlandei şi
Suediei a adus cu sine numeroase
schimbări cantitative şi calitative în
regiunile de frontieră situate la
frontierele externe ale UE, care are în
prezent frontiere terestre cu
Norvegia, Federaţia Rusă, Republica
Slovacă, Ungaria şi Slovenia.
Cooperarea transfrontalieră la
frontierele externe ale UE nu este
doar diferită de tipurile întîlnite pînă
acum, ci şi foarte diversă şi
complexă. În plus, aceste regiuni de
frontieră se confruntă deseori cu
schimbări rapide în regiunile de
frontieră vecine.
Se pot deosebi următoarele categorii
de regiuni de frontieră situate la
frontierele externe actuale ale UE:
- regiunile de frontieră cu ţările EFTA
(Norvegia şi Elveţia),
- regiunile de frontieră din vecinătatea
statelor candidate la UE (de exemplu,
Estonia, Polonia, Republica Cehă,
Ungaria, Slovenia, Bulgaria),
- regiunile de frontieră în vecinătatea
altor state mai puţin dezvoltate (de
exemplu, Albania, Federaţia Rusă,
Maroc).
Frontierelor externe ale Greciei, estul
Germaniei şi estul Austriei sînt regiuni
de tip Obiectiv 1, în vreme ce
majoritatea zonelor din
Suedia/Finlanda fuseseră pînă acum
regiuni de tip Obiectiv 6, devenind în
perioada 2000-2006 regiuni de tip
Obiectiv 1.
22