Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
PRIVIRE DE ANSAMBLU
Dezvoltarea procesului educaţional, a
instruirii şi pieţei forţei de muncă
reprezintă activităţi cheie în cadrul
promovării unei veritabile cooperări
transfrontaliere şi constituie elemente
de bază ale integrării europene,
facilitînd mobilitatea locurilor de muncă,
a desfăşurării proceselor academice
etc., în afara graniţelor naţionale. Cu
toate acestea, procesul de cooperare
în aceste domenii este complex şi
deseori implică numeroase dificultăţi
de ordin practic, care tind să
depăşească contextul transfrontalier şi
necesită o abordare atît la nivel
naţional cît şi al UE. Regiunile
transfrontaliere se situează la interfaţa
promovării acestei integrări şi rezolvării
dificultăţilor de ordin practic ce rezultă
din îndepărtarea obstacolelor formale.
În termenii politicii UE, cooperarea în
cadrul activităţilor educaţionale, de
instruire şi ale pieţei locurilor de muncă
cuprinde atît zona politicii sociale cît şi
a celei educaţionale. La început,
politica socială europeană se ocupa de
libera circulaţie a forţei de muncă, de
asistenţa oferită lucrătorilor din afara
graniţelor ca şi de instituirea Fondului
Social European. Documentul unei
Europe Unite (1987) ca şi Tratatul de
Uniune Europeană de la Maastricht au
instituit conceptul de apartenenţă la o
Europă unică. Mai mult, această
legislaţie a susţinut dreptul fiecărui
cetăţean al UE de a trăi pe teritoriul
oricărui stat membru şi de a se bucura
de acelaşi tratament în ceea ce
priveşte găsirea unui loc de muncă şi a
condiţiilor aferente, ca şi cetăţenii ţării
gazdă. Alte aspecte legate de hotărîrile
UE cuprind recunoaşterea reciprocă a
calificărilor, cooperarea şi desfăşurarea
de activităţi în domeniul instruirii
profesionale. Stabilirea de prevederi în
toate aceste arii este esenţială pentru
susţinerea procesului de cooperare
transfrontalieră în domeniul educaţiei şi
instruirii ca şi pentru funcţionarea unei
pieţe unice a forţei de muncă.
Politica de angajări a UE se mai
răsfrînge şi asupra dezvoltării regiunilor
frontaliere şi constituie o sursă
importantă de informare asupra
iniţiativelor luate în domeniul educaţiei,
instruirii şi pieţei forţei de muncă.
Promovarea creşterii numărului de
locuri de muncă şi reducerea şomajului
în UE, mai ales structural şi pe termen
lung, constiutie obiective majore în
agenda de lucru ale UE. De exemplu,
Documentul Alb al CE asupra
Dezvoltării, Competitivităţii şi Locurilor
de muncă 1 pune mare accent pe:
susţinerea iniţiativelor locale şi
regionale şi dezvoltarea SME-urilor în
noi sectoare de angajări, integrarea
grupărilor “lovite din greu” de şomaj şi
dezvoltarea procesului de instruire
profesională şi continuare a studiilor pe
baza conceptelor de societate instruită
şi achiziţionare de cunoştinţe pe tot
parcursul vieţii.
În 1992, Consiliul Europei din Essen a
pus bazele Strategiei Europene a
Locurilor de muncă. În 1997, Consiliile
din Luxemburg şi Amsterdam au cerut
intensificarea cooperării între Statele
Membre pentru combaterea şomajului
şi promovarea angajărilor. Întîlnirea la
nivel înalt din Luxemburg a dat naştere
acordului asupra instituirii unui prim set
de Linii directoare ale angajărilor,
bazate pe patru teme proritare sau
stîlpi de susţinere. Acestea stau la
baza Strategiei Europene a Locurilor
de muncă ca şi a politicii de angajare a
Statelor Membre. Strategia este
susţinută de includerea pentru prima
dată în Tratatul de la Amsterdam a
unui capitol destinat angajărilor. Cele
patru teme prioritare sînt: creşterea
1 White Paper on Growth, Competitiveness and
Employment : The Way Forward for the Union in
the 21 st Century. 1995
White Paper on Social Policy. 1996. White Paper
on Education and Training : Teaching and
Learning - Towards the Learning Society. 1996
C 6 Dezvoltarea educaţiei, instruirii şi pieţei forţei de muncă
124