Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
loc în spital) în cazul îmbolnăvirii sau
accidentelor în interiorul acestei ţări,
proiectele de asigurări medicale sînt
foarte restrictive în acest sens în
regiunile de graniţă. În regiunile de
graniţă, utilizarea serviciilor medicale,
spitalelor, etc., de către locuitorii din
acea zonă se află sub un control strict
şi pot apare probleme la întocmirea
bilanţului costurilor de spitalizare sau
servicii oferite ce pot fi îndoielnice sau
doar parţial rambursate.
Prin urmare, în multe regiuni frontaliere
se fac înţelegeri în particular între
spitale astfel încît să se permită
folosirea unor locuri în spital în cazuri
speciale. Această înţelegere este
valabilă în special în cazul utilizării
terapiei intensive în cazul pacienţilor
care au viaţa în pericol sau care
necesită îngrijire profesionistă de
urgenţă. Dacă locurile dintr-un spital
sînt ocupate prea des de pacienţi dintro
ţară învecinată, ceea ce conduce la
lipsa locurilor pentru populaţia din ţara
respectivă, se crează probleme în ceea
ce priveşte furnizarea de servicii către
populaţia autohtonă şi prin urmare la
nemulţumiri.
Dificultăţile de utilizare a facilităţilor
sociale şi de sănătate de o parte a
graniţei sînt datorate calculelor de preţ
care diferă considerabil de la o ţară la
alta şi faptului că agenţiile de asigurări
nu pot evalua nivelul şi felul costurilor
dacă de partea cealaltă a graniţei se
folosesc servicii pe o scară largă. Prin
urmare, nu sînt utilizate reglementările
generale, iar agenţiie de asigurari sînt
pregătite să răspundă numai unor
cazuri individuale pe o bază practică.
În plus, facilităţile sociale sînt finanţate
diferit şi sub prevederi ce se schimbă
considerabil de la o ţară la alta. Există
exemplul spitalelor unde nu se iau în
calculul costului de spitalizare şi
subvenţiile de stat, cum ar fi cele din
partea conducerii spitalului. De cealaltă
parte a graniţei se întîmplă exact
C 7 Sănătate şi servicii sociale
opusul: subvenţiile de stat şi sprijinul
financiar se iau în calculul tarifelor
zilnice ale spitalelor. Aceasta conduce
la existenţa unor tarife foarte diferite şi
variate care, din motive lesne de
înţeles, nu pot fi finanţate de agenţiile
de asigurări.
Dificultăţile derivă şi din posibilităţile de
satisfacere a serviciilor de urgenţă,
cum ar fi cele de ambulanţă sau cele
de stingere a incendiilor. De exemplu,
dotarea vehicolelor de urgenţă este
calculată de obicei la nivel naţional, iar
de cealaltă parte a graniţei folosirea
personalului şi echipamentului din
cadrul serviciilor de urgenţă şi
ambulanţă poate conduce la apariţia
unor goluri în capacităţile naţionale
care trebuie acoperite corespunzător.
Folosirea în comun a căminelor pentru
bătrîni, clinicilor de reabilitare, şcoli,
spitale, etc., se loveşte de greutăţi
similare. Şi în acest caz, capacitatea
este calculată numai pentru a acoperi
cerinţele interne într-o primă instanţă,
iar facilităţile sînt finanţate la nivel
naţional.
Alte probleme specifice zonelor
frontaliere periferice şi rurale sînt legate
de menţinerea unei populaţii viabile
care să necesite facilităţi cum ar fi:
spitale, cămine pentru bătrîni, şcoli,
servicii sociale şi de specialitate., (de
ex. sisteme sofisticate de ambulanţă).
O problemă legată de cele de mai sus
este accesul la aceste facilităţi în
mijloacele de transport în comun
locale, o problemă ce ar putea fi
rezolvată de utilizarea elicopterelor şi a
altor servicii de urgenţă.
Un alt factor ce nu trebuie ignorat este
lipsa de informaţii de ambele părţi ale
graniţei despre serviciile puse la
dispoziţie de fiecare dintre acestea,
despre sistemele, structurile
administrative, etc., în domeniul
sănătăţii, social, de poliţie, de urgenţă.
151