Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
• flux extern de forţă de muncă, mai
ales de tineri din regiuni frontaliere,
cu precădere din regiuni rurale şi
periferice ca şi din cele situate la
graniţele exterioare ale UE;
• probleme legate de migrări ilegale,
mai ales la graniţele exterioare ale
UE.
Pe lîngă problemele de dezvoltare, mai
există şi diferenţe în exercitarea
administraţiei naţionale, ce conduc la
apariţia unor probleme într-o serie de
zone:
• diferenţe în abordarea pieţei forţei de
muncă şi discrepanţe între politicile de
angajare, ce necesită soluţii de
reglementare la nivel naţional (de ex.
în zonele cu legislaţie de angajări,
impozite, asigurări sociale etc.);
• diferenţe în ceea ce priveşte conţinutul
educativ şi instructiv (programe),
durată şi metode, cerinţe de admitere,
standarde comune, control de calitate
şi calificări acordate, ce conduc
împreună la imposibilitatea
recunoaşterii reciproce a valabilităţii
diplomelor, certificatelor sau cursurilor
de instruire;
• lipsa de conştientizare şi cunoaştere a
structurilor pieţei forţei de muncă şi
instruirii profesionale (proceduri de
luare a deciziilor, reglementări,
competenţe organizaţionale etc.);
• diferenţe de orientare a politicilor şi a
instrumentelor utilizate pentru
rezolvarea problemelor de şomaj (de
ex. atitudinea faţă de utilizarea
subvenţiilor pentru furnizarea de locuri
de muncă şomerilor sau pentru
crearea de planuri de angajare
directă);
• lipsa accesului la informaţii şi
consultanţă, în cazul celor ce îşi
caută un loc de muncă, inclusiv cele
legate de posturi vacante,
oportunităţi de educaţie şi instruire,
condiţii de trai şi de lucru în ţările
învecinate printre care şi impozite şi
protecţia socială oferită (de ex.
contribuţie şi drept la pensie, ajutor
de şomaj, tratament în caz de
boală, sănătate etc.) ca şi drepturi
la burse de studiu etc.;
• bariere culturale şi lingvistice.
Activităţi de promovare a cooperării
transfrontaliere în educaţie, instruire
şi piaţa forţei de muncă
Regiunile frontaliere au în general mai
multă experienţă în abordarea
aspectelor practice şi a problemelor
zilnice legate de mobilitatea în afara
graniţelor. Problema principală cu care
se confruntă cooperarea
transfrontalieră în această sferă este
crearea condiţiilor necesare operării
unei singure pieţe a forţei de muncă
eficiente de o parte şi de alta a graniţei.
Aceasta înseamnă că angajatorii pot
recruta forţă de muncă calificată, iar
persoanele ce caută un loc de muncă
pot găsi oportunităţi de angajare
adecvate abilităţilor şi experienţei pe
care o au şi nu sînt obligate să migreze
în alte zone sau să accepte locuri de
muncă ce sînt sub nivelul calificării lor.
Pentru a realiza acest lucru, trebuie
stabilită o relaţie de cooperare
transfrontalieră între serviciile de
educaţie, instruire şi a locurilor de
muncă în vederea uşurării planificărilor
pe o bază comună. Aceasta presupune
furnizarea de servicii comune întregii
regiuni (informaţii, cursuri academice şi
de instruire) şi recunoaşterea reciprocă
a calificărilor şi unităţilor de educaţie şi
instruire care au acordat aceste
calificări.
Activităţile desfăşurate se împart în
două mari categorii: activităţi
pregătitoare destinate stabilirii
contactelor şi activităţi mai complexe,
cu un veritabil caracter transfrontalier.
Printre aceste activităţi pregătitoare se
numără:
• stabilirea de legături între serviciile
educaţionale, de instruire şi de
angajare, inclusiv întîlniri, vizite de
C 6 Dezvoltarea educaţiei, instruirii şi pieţei forţei de muncă
127