Ghid 2000 Politici Regionale Comisia Europeană - Association of ...

Ghid practic de cooperare transfrontalieră
CAPITOLUL A 1: MOTIVE PENTRU COOPERAREA
TRANSFRONTALIERĂ
DESCRIERE:
Acest capitol tratează fondul istoric al problemelor cu care se confruntă indivizii şi comunităţile din regiunile de
frontieră. Acesta descrie iniţiativele transfrontaliere care s-au întreprins în ultimii 50 de ani în scopul depăşirii
barierelor istorice, prin cooperare transfrontalieră. Se încheie cu o scurtă trecere în revistă a rolului regiunilor ca
motor al dezvoltării transfrontaliere în Europa.
PUNCTE DE REFERINŢĂ:
- "Efectul de barieră" al frontierelor naţionale a luat naştere ca urmare a evoluţiilor istorice în ultimele trei
secole şi a fost amplificat prin politica militară, administrativă, socială şi economică. De aici au rezultat
însemnate dezavantaje pentru indivizi, comunităţi regionale / locale şi parteneri sociali din zonele de frontieră.
- Din 1950, grupurile de pionierat din regiunile de frontieră, cu precădere la frontierele N/S/FIN, NL/D şi
D/F/CH, au iniţiat şi dezvoltat cooperarea transfrontalieră pentru a depăşi aceste bariere istorice şi de a
înlătura diferenţele, dezechilibre precum şi problemele legate de poziţia periferică, probleme care au luat
naştere prin efectul de barieră al frontierelor naţionale. Aceste regiuni au început încă de pe atunci să se ocupe
de rezolvarea problemelor induse de multitudinea de investiţii prost plasate şi de frecventele absurdităţi
cotidiene rezultate din activităţile necoordonate ale autorităţilor naţionale şi să găsească soluţii concrete la
aceste probleme concrete.
- Structurile regionale şi locale transfrontaliere care se ocupă de domenii, sarcini şi probleme specifice ale
locuitorilor de pe ambele părţi ale frontierei, au constituit cea mai veche formă a structurilor de cooperare
transfrontalieră. Acestea au condus în anii ‘60 şi ‘70 la formarea de asociaţii transfrontaliere multifuncţionale
de tip “umbrelă”, cu activităţi din cele mai diferite domenii.
- Noile condiţii de la sfîrşitul anilor 1980 şi cele apărute în cursul anilor ‘90, realizarea pieţei europene
unice, schimbările politice în interiorul statelor din Europa Centrală şi de Est şi procesul tot mai intens de
apropiere şi asociere a lor la UE au lărgit şi aprofundat cooperarea transfrontalieră. Politica regională a UE a
accelerat în mod deosebit, prin iniţiative INTERREG şi mai tîrziu prin Phare CBC (la care s-au adăugat
TACIS CBC şi MEDA), evoluţia transfrontalieră şi a sprijinit conceperea acelor programe transfrontaliere
care să contracareze problemele care împiedică integrarea europeană. În acelaşi timp, au fost formate structuri
transfrontaliere pe plan regional ca organizaţii lucrative pe termen lung, practic la toate frontierele din
interiorul UE şi în afara ei în toate statele asociate dar şi dincolo de ele.
A1 Motive pentru cooperarea transfrontalieră
2