Roznovul in marturii documentare

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare
Citind cu mare atenţie documentele, vom observa că Sauca şi satul de la Gura
Cracăului sunt de la început dăruite de domnii Moldovei Mănăstirii Neamţ.
La 23 februarie 1438, Ilie, domnul Moldovei, făcea cunoscut „cu acestă
carte a noastră, tuturor celor care vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că am cugetat
cu gândul nostru bun şi am dat mănăstirii noastre, Sfânta Înălţare de la Neamţ, un
sat la gura Cracăului, anume Seucăuţi, unde este Samoil vătăman” 69 .
La rândul său Ştefan voievod, anunţa din Satul lui David, la 11 martie 1446,
tot printr-o carte domnească, faptul că întăreşte aceleiaşi mănăstiri satele primite
danie de la domnii anteriori 70 . Câteva luni mai târziu, Mănăstirea Neamţ primea
întărire pe „o mănăstire la Boişte, unde a fost chilia vlădicăi Iosif, unde sunt
călugăriţe, cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac.
Încă am dat mănăstirii mai înainte zise pe toţi popii din satele mănăstireşti,
anume: biserica din Telebecinţi, şi biserica din Başoteni, şi biserica din Dvorineşti,
şi biserica din Baloşeşti, şi biserica de la Gura Cracăului, şi biserica din Trestiana
de la Balomireşti, ca să asculte de mănăstirea noastră, cu toate veniturile. Toate
aceste mai sus-scrise să fie mănăstirii noastre uric, cu toate veniturile, nemişcat
niciodată, în veci” 71 .
Schimbarea domniei nu aduce modificări în ceea ce priveşte stăpânirea de
către mănăstire a satului de la Gura Cracăului, el fiindu-i reîntărit de două ori: la 22
august 1447 72 şi 8 decembrie 1454 73 .
De acum înainte nu mai avem nici o informaţie despre Sauca sau satul de la
Gura Cracăului. După cum se poate observa, niciodată satul nu este amintit ca fiind
al Mănăstirii Bistriţa sau Tazlău, mănăstiri ce aveau moşii în zonă.
Abia după mai mult de 120 de ani de la ultima menţiune a satului Sauca
avem prima menţiune documentară a Roznovului. În mod firesc se pune întrebarea
dacă Sauca este una şi aceeaşi localitate cu Roznovul, de ce şi-a schimbat numele,
stăpânul şi de ce nu mai apare o perioadă aşa de lungă în documente?
Un prim răspuns ar fi acela că satul s-a putut risipi din cauza vitregiilor
vremii, aşa cum s-a întâmplat cu multe sate din Moldova. Oştile maghiare ale lui
vocea).
68
M. Costăchescu, documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi, 1932
69
DRH, A. Moldova, vol. I, p. 254-256, nr. 180.
70
Ibidem, p. 377-378, nr. 266.
71
Documentul era dat la 6 iunie 1446, la Vaslui (Ibidem, p. 378-379, nr. 267).
72
Ibidem, p. 387-388, nr. 273.
73
Ibidem, vol. II, întocmit de Leon Şimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru Agache,
Bucureşti, 1976, p. 61, nr. 44.
26