Roznovul in marturii documentare

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare
În anul 1831 Vistieria făcea un nou recensământ fiscal al locuitorilor din
Moldova, dar fiindcă în ianuarie 1832 a intrat în vigoare Regulamentul Organic,
care a introdus o serie de modificări în adminisatraţie şi fiscalitate, cea mai
importantă fiind aceea a eliminării categoriei scutelnicilor, a fost necesară o
actualizare a datelor. De aceea în 1832 se completează şi se definitivează noua
catagrafie. De această dată recensământul este mult mai complet. Moşia este
recenzată pe sate ceea ce ne ajută foarte mult în descoperirea numelor familiilor ce
alcătuiau satul Roznov. Aici locuiau 114 capi de familie dintre care 63 erau birnici,
doi mazili, un ruptaş, opt oameni fără căpătâi, cinci preoţi (Ioniţă, fiul preotului
Luca, Constantin, fiul dascălului Simion, Ioan, fiul preotului Vasile, Grigore, fiul
preotului Ioniţă şi Lupu, fiul preotului Ioniţă), un diacon (Iordachi, fiul preotului
Lupu) şi doi dascăli (Iordachi, fiul diaconului Toma şi Toader, fiul preotului
Ioan) 172 .
După cum se poate observa tradiţia transmiterii din tată în fiu este prezentă
în tagma bisericească. Preotul Ioniţă, fiul sechelarului Luca, slujea la Biserica
Sfântul Nicolae alături de fiii, Grigore şi Ioniţă, şi dascălul Toader, nepotul său.
Toţi ceilalţi slujitori din biserică, indiferent că sunt preoţi, diaconi sau dascăli
provin din familii de clarici.
Alături de categoriile sociale menţionate mai sus trei privilegiaţi, 11 bătrâni
şi nevolnici şi 18 văduve 173 . Surprinde numărul extraordinar de mare al văduvelor.
Dacă în 1774 pe întreaga moşie, la 324 de recenzaţi erau cinci văduve (1,5%),
acum la 114 persoane cap de familie sunt 18 văduve, aproximativ 13%. Acest lucru
probabil de datorează mortalităţii deosebite care a avut loc în urma epidemiilor de
ciumă şi holeră din Moldova, dintre anii 1828-1831. Dacă şi raportul soţilor văduvi
se apropie de această cifră, putem afirma că mortalitatea în rândul populaţiei active
era destul de mare, nemailuând în calcul mortalitatea infantilă.
Nu mai apar acum ţiganii, iar pentru lucrul la curte, conform noului
Aşezământ întocmit în urma Regulamentului Organic care prevedea ca doar unul
din zece birnici să rămână oameni în sjujba stăpânului moşiei. De aceea acum
vistiernicului Iordache Rosetti îi rămâneau doar şase persoane faţă de 60 câte avea
1820 174 . Aceştia erau scutiţi de toate dările în bani şi natură, cât şi de încartiruirea
172
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 494/1832, f. 336 v. – 337 r.
173
Ibidem.
174
„la zăci unul şi după aşăzământ să lasă pentru slujba moşâi proprietarului, cari au a fi întru toată
apărare di toati dările şi havalelile atât în bani cât şi în natură, precum şi di cfartira oştinească”
(Ibidem).
48