Roznovul in marturii documentare

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare
noi, încredinţate de trei boieri marturi avem a le săvârşi la vremile cuviincioasă
întocmai şi fără nicio zminteală.
Pentru viile de la ţânutul Putnii, deşi răpousatul nostru părinte prin a sa
diiată hotărăşre a le înpărţi frăţăşte, dar eu, vist(iernicul) Necolai neavând trebuinţă
de vii la ţinut(ul) Putnii, le dănuescu – parte de vii cuvenită mie – iubitului meu
frate Alexandru, rămâind pentru mine numai ograda de la Plop. Şi fiindca scrisorile
viilor nu s-au găsât în lada cu documenturile răpousatului, rămâne de a le mai
căuta, şi găsându-să să vor da dum(i)s(ale) hatmanului Alexandru / afară de
scrisorile viilor de la Plop /, iar negăsându-se se vor face închipuirile trebuincioasă
pentru statornicirea stăpânirii acestor vii. Iar apoi pentru parte din moşia Vrance
cuvinită părintelui nostru, care moşie în vremea domnului Calimah s-au dat cu
nedreptul lăcuitorilor, întâmplându-se vreodinioare a să pute întoarce această moşie
după dreptăţile părintelui nostru să avem a o împărţi frăţăşte, luându-se acum
documenturile aflătoare în lada părintelui nostru la mai marile frate vist(iernicul)
Necolae. Nu mai puţin să vor împărţi frăţăştii atât banii ce s-ar pute scoate din acei
cuviniţi părintelui nostru pentru despăgubirile ocinilor cu dumn(ealui) Costache
Ioan Papazoglu, precum şi orice alţi bani şi moşii s-ar putea scoate. Asăminea
sântem datori a răspunde deopotrivă la toate pricinile de pretenţie ce s-ar ivi asupra
casăi părintelui nostru, afară de pretenţiile ce cumnaţii păruntelui nostru cu
nedreptul au pornit pentru moşiile de la Hotin, la care moşii dacă să vor întâmpla şi
pisti tot cuvântul dreptăţii şi a pravilelor de a ave împărtăşire şi surorile părintelui
nostru, o asăminea păgubire să va împărţi pe analoghie averii clironomisită de noi.
Iar pricini de hotară de moşii rămâne în folosul sau paguba fieştecăruie din
noi, adică pentru moşiile vinite în parte dum(i)s(ale) vist(iernicului) Neculai în
folosul sau paguba dumisale şi pentru moşiile vinite în parte dum(i)s(ale)
hat(manului) Alexandru în folosul şi paguba dumisale.
Într-acest chip s-au săvârşit între noi disfacerea averii rămasă de la fericitul
întru pomenire părintele nostru şi nu se mai rămâne în veci altă pretenţie unul
asupra altue decât a hrăni în sufletele noastre o vecinică uniri şi dragoste fraţască,
ceea şi pravilele soţietăţii ne poruncescu şi iubitoriul nostru părinte ne-au îndatorit
pantru ca să putem ave blagoslovenie ceriului şi a fericitului întru pomeniri
părintelui nostru.
Rugat-am şi pe trei boieri, rudi a noştri, ce au fost marturi la această
disfacere ca să iscălească.
Eşii, anul 1836 mart(ie) 14 zile.
Neculai vist(iernic) .
Alecu Ruset hat(man) .
89