Roznovul in marturii documentare

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare
un fals. Era destul de uşor să falsifici un document de la un domn care stătuse atât
de puţin pe tronul Moldovei. Aici ei vorbesc de documentele pe care le au pe
Roznov de la Alexandru cel Bun, ctitorul mănăstirii, şi de la Ştefan cel Mare.
Dacă aceste documente nu erau false, se puteau duce la orice nouă domnie
să ceară să le întărească satul. Dar n-au făcut acest lucru niciodată după de adevărul
a fost scos la iveală.
După ce a intrat sub stăpânirea logăfătului Dumitraşco Ştefan şi apoi a
fiului său, Gheorghe Ştefan, viitorul domn al Moldovei, satul este întâlnit mai rar în
documente. Despre locuitorii lui aflăm dintr-un document din vara anului 1647 că
s-au aflat în conflict cu monahii de la Bistriţa pentru că roznovenii îşi lăsau vitele
să strice fânul călugărilor. În aceeaşi poruncă adresată de Vasile Lupu pârălabilor
de Neamţ se cerea ca aceştia să cerceteze şi pricina ivită între cele două părţi pentru
cinci mascuri (porci) 100 .
Gheorghe Ştefan, ajuns domn al Moldovei, în momentul când postelnicul
Grigoraş Ghica 101 s-a căsătorit cu Safta, iar el a fost naş de cununie, drept dar de
nuntă le-a dat satul Roznov şi două fălci de vie la Cotnari, pe dealul Pâşna 102 .
Doi ani mai târziu Roznovul ajunge între satele dăruite de Gheorghe Ştefan
ctitoriei sale de la Caşin 103 . Devenise o moşie mare, avea heleşteu în ţarină, vaduri
de moară în Bistriţa şi Cracău, poieni de fînaţ pe malul Bistriţei şi cu locuri de
prisăci 104 . Nu ştim cum a ajuns din nou în stăpânirea domnului, probabil l-a
rascumpărat de la fini, pentru ca apoi, în faţa Sfatului Domnesc şi al înalţilor prelaţi
ai ţării, să-l facă danie Mănăstirii Caşin.
Din acest moment satul timp de peste două decenii va trece de la un stăpân
la altul până va intra, în cele din urmă, în posesia Rosetteştilor. În această perioadă,
istoria Roznovului este strâns legată de hotărârile domnilor Moldovei, multe dintre
cărţile domneşti fiind adevărate cronici a ceea ce s-a întâmplat de la sfârşitul
100 Porunca domnească este din 2 iunie 1647 (Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva
Istorică Centrală a Statului, vol. II, Bucureşti, 1959, p. 385-386, nr. 1970); se va cita în continuare
Catalogul documentelor moldoveneşti).
101 Grigoraş Ghica era fiul lui Gheorghe Ghica mare vornic, căsătorit cu Mărica, fiica lui Matei
Sturza mare vistiernic şi nepoata lui Gheorghe Ştefan voievod, care l-a făcut agă după înrudirea prin
căsătorie. A fost postelnic între nov. 1654-1656, apoi comis al doilea , agă de la 21 dec. 1757 la 18
feb. 1658. În anul următor, 1659, avea să ajungă capuchehaie la Ţarigrad, pentru ca între 1660-1664
şi 1672-1673 să fie domn al Ţării Româneşti (N. Stoicescu, Dicţionarul marilor dregători din Tara
Românească şi Moldova, p. 403).
102 Dania este făcută la 2 noiembrie 1654 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/444. Copie).
103 N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor medievale din Moldova, p. 157-158.
104 Catalogul documentelor moldoveneşti, vol. III, Bucureşti, 1968, p. 79, nr. 272.
32