Roznovul in marturii documentare

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare
alcătuit în timpul ocupaţiei ruseşti din 1773-1774. Acum sunt recenzate categorii
fiscale mai numeroase, locuitorii fiind trecuţi nominal. De asemenea, sunt
menţionate persoanele care aveau oameni scutiţi (scutelnici, breslaşi, slugi etc.) şi
slujitorii bisericii (preoţi, diaconi şi dascăli). Unitatea fiscală era capul familiei şi
plătitorul birului, liude trecut în catagrafie.
Spre deosebire de toate catagrafiile celorlalte ţinuturi, cea a Neamţului nu
are trecută rubricaţia referitoare la starea locuitorilor dată de numărul de animale
(boi, vaci, cai, oi, porci) şi stupi, ceea ce este un handicap pentru orice cercetător al
istoriei sociale. Şi de această dată recenzorii nu au făcut recensământul pe sate ci pe
unitatea administrativă, adică pe moşie. În acest fel, din nou nu putem desluşi care
sunt locuitorii Roznovului.
Conform catagrafiei erau 440 de case cu 440 de birnici. Dintre aceştia 63
erau fruntaşi (aveau de pa patru vite mari în sus), 140 mijlocaşi (cu 2-4 vite) şi 237
codaşi (fără vite sau cu una) 168 . După câte se observă, faţă de 1774 nu mai există
nici o casă părăsită, iar numărul birnicilor între cele două recensămite făcute la
aproape o jumătate de veac, a crescut de la 234 la 440. Potrivit aceluiaşi document
în unitatea fiscală recenzată erau 500 vite mari (vaci şi boi), 1000 oi şi 30 cai.
Deşi era o moşie mare, bine populată, majoritatea locuitorilor era săracă.
Acest lucru se datora, în primul rând, lipsei pământului roditor. Dacă la prima
vedere sumele reprezentând numărul de animale par destul de mari, în realitate ele
se traduc pentru fiecare familie în parte, în felul următor: 1,1 vite cornute mari şi
2,2 oi. Ţinând cont de faptul că pentru toate lucrările grele ale câmpului se foloseau
cu preponderenţă boii, vom observa că animale de muncă erau puţine şi distribuite,
bineînţeles, neuniform 169 . Comparativ cu alte sate unde birnicii aveau în medie
pestre trei vite mari, cei din Roznov erau destul de săraci 170 .
Între cei recenzaţi mai sunt 60 de slugi ale vistiernicului Iordachi Rosetti, 26
de breslaşi şi 17 feţe bisericeşti (preoţii: Ioan Pansie (sic!), Ioan Toacă, Neculai, alt
Ioan, Dumitru, Ştefan, Ioniţă cel Lungu, Ioniţă Grosul, Lupul, Adam, Ioanu;
diaconi: Athanasiei, Neculai, Cozma, Ioanu, Gheorghi şi dascălul Enachi 171 .
Iaşi, în „Revista Arhivelor”, an VI, 1963, nr. 1, p. 209.
168
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 2/1820, f. 202 v.
169
Idem, dosar 3/1820, f. 231-238 v.
170
La Sagna, 100 de familii aveau 224 de boi şi 104 vaci (Sagna. File de monografie istorică,
coordonator Dănuţ Doboş, Iaşi, Sapienţia, 2003, p. 31), iar la Hălăuceşti, la 299 capi de familie erau
689 boi, 367 de vaci şi 781 oi (Dănuţ Doboş, Silviu Văcaru, Hălăuceşti. Sat de veche tradiţie
cultural-religioasă, Iaşi, 2004, p. 49).
171
Idem, dosar 2/1820, f. 204.
47