Roznovul in marturii documentare

Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare
vătăjei, 101 nevolnici, 82 văduve, 665 birnici şi trei căpătăeri 181 . Singurii membri
ai comisiei care stiau să se iscălească erau preotii Costachi şi Dumitru, toţi ceilalţi
punând degetul., după obiceiul timpului, pentru adeverire şi întărirea celor spuse.
Recensământul consemnează aproape aceleaşi categorii fiscale, la care se
adaugă listele cu cei decedaţi şi fugiţii de pe moşie. Avand atât catagrafia satului
Roznov cât şi a unităţii fiscale Roznov putem să ne formăm o viziune de ansamblu
a ce însemna acest sat între localităţile învecinate. Satul aparţinea, în continuare,
hatmanului Alecu Rosetti la fel ca şi cotunele componente Chintinici şi Slobozia.
O primă constatare este aceea că populaţia Roznovului continuă să crească,
ajungând la 132 de familii recenzate. Cea mai mare spor îl întâlnim la birnici care
ajung la 88, în condiţiile în care în anul 1839 erau 63. Acum dispar definitiv
scutelnicii. Chiar dacă această înmulţire a populaţie ar fi trebuit să adune mai multă
forţă activă, ea nu se vede şi din cifre. Sunt 20 de bătrâni nevolnici (6% din totalul
capilor de familie şi 21% din cei care plăteau birul) şi 13 văduve.
La nivelul întregii unităţi fiscale cifrele ne indică anumite particularităţi..
Din cei 634 de birnici câţi figurau cu şapte ani înainte, 89 muriseră (aproape 15%,
aceasta însemnând puţin peste 2% pe an, ceea ce este foarte mult), 64 fugiseră în
alte locuri (10%) şi 70 (11%) au trecut la nevolnici, adică nu mai erau în stare să-şi
asigure singuri cele necesare hranei). În total 223 de persoane ieşeau din răndul
birnicilor, rămânând din cei vechi 411. Acestora li se adăuga 180 de însurăţei şi 74
de veniţi de prin alte locuri. Mişcarea în rândul birnicilor este extrem de mare, prin
intrări şi ieşiri, aproape 60% dintre ei se schimbă. De aceea şi urmărirea numelor
locuitorilor este extrem de grea şi necesită un efort deosebit pentru a putea urmări
evoluţia în timp a familiilor din Roznov.
Un ultim aspect important de precizat era grija stăpânului de a avea cât mai
multe zile de târg pe moşia sa. Cu acest prilej se încasau sume frumoase de bani de
la negustori, iar locuitorii aveau posibilitatea de a vinde şi a cumpăra produsele
necesare vieţii cotidiene.
La Roznov erau 12 zile de iarmaroc pe an. Nicio localitate din Moldova nu
avea mai multe astfel de zile. Iarmaroacele aveau loc, în zilele de sărbătoare când
oamenii nu munceau. Pentru aducere aminte le prezentăm în continuare: 1 ianuarie
(Sfântul Vasile), 2 februarie (Stratenie), 9 martie (40 de mucenici), în ziua de
Florii, 21 mai (Sfinții Costantin şi Elena), 24 iunie (Sânzâiene, Naşterea Sfântului
Ioan), 27 iulie (Sfântul Pantelimon), 29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan), 8
septembrie (Sfânta Marie Mică), 26 octombrie (Sfântul Dumitru), 21 noiembrie
181 Ibidem.
50