Emel nr.33, anul 81 - Tatar.ro

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
“ circul vieŃii”. Meme sau Mistagog Mirmidon explicăcie este sau arputea fi MareleHistrion, un Dumnezeu
sau un Demiurg. Esenin, Watson, Eminescu sunt citaŃi alături de preceptele din Biblie, pentru ca dezbaterea
optimism-pesimism, credincios- necredincios, să fie cât mai real justificată:
“ Nici un creator raŃional n-ar fi creat o lume atât de perversă, carese sfâşie întruna, carese
războieşte fără rost, în ciuda elementarului instinct de conservare a fiinŃei sale... ”(op. cit. pag. 82) Eu văd în
“ revolta intelectuală a acestui personaj Cristian pe însuşi autorul dezgustat de societate. Ideea se întăreşte la
pagina 98, când autorul îndignat demască pe circarii unei epoci de circ: “ Peste mulŃiani, camprin 1980, un
constănŃean de staturămediecare călătorise prin ONT în Yugoslavia, sejura că l-ar fi întâlnit chiar pe Meme
la braŃ o tânără frumoasă şi înaltă, pe care o prezentase ca soŃie. (...)Nimeni nu l-a crezut ciudatulcălător...
(...) nimeni nu mai credea că au fost martorii unor faimoase spectacole cu şapte uriaşi veniŃi de pe
altăplanetă... ” (op. cit. pag. 98)
Nuvele-eseuri, nuvele filosofico-politice, nuvele de fină analiză a sufletui uman, a unei
societăŃi ingrate, a unei intelectualităŃi dubioase, epocă a politicii egoisto-rapace, operele d-lui V. Cuşner
sunt “revoltă şi înŃelepciune”, “ demnitate printre furcile caudine ale hermenauticii durerii” după referinŃele
date de către dl. Romulus-Iulian Olariu.
Acad. Ctin. Bălăceanu Stolnici redă nota originală a poeziilor sale cu aceste calificări:
“ Poezia domnului Cuşner este străbătută de un fior şi o înŃelegere filosofică ce nu pot fi, în
final, catalogate decât drept optimiste, deoarece, depăşind miturile şiiluziile pe care viaŃa ile-a pus în cale:
iubirea, durerea, vremea de vis cu aziluri şi palate şi aflându-şi refugiul în divinitate, el reuşeşte să găsească
un sens, o direcŃie şi o lumină. ”
Astăzi, la doi ani de la tot mai dureroasa despărŃire de figura sa luminoasă, când simŃim că lam
pierdut pe vecie pe OMUL care nu zâmbea în durerea lui, care ne ierta în măreŃia lui, cităm una dintre
“ artele sale poetice”în originalşi în traducerea noastră în limba tătară crimeeană, pentru că Valeriu Cuşner era
un intelectual deplin, depăşind barierele naŃionalităŃii ca şi ale religiei:
De ce?
Trăi esc î n țara ce cuprinde
Munți de durere şi de chi n
Şi l acri mi într-o mare adâncă.
Şi prin clepsi drel e cu vi n,
Timpul şi noi ne curgem lin.
La mână stiri cu v echi altare
Pictate-n zi dur, mă î nchi n
Când bate toaca-n cal endare,
Dar nu-ncercăm săne trezim
Cu hol dele ce cresc î n zare,
Crese coc şi parcă vi n
Să i ntre singure-n hambare.
Încă se zbat peştii î n mare;
Vi ndem copii fl ămânzi şi goi ,
Şi-n ritm de flui er şi cimpoi ,
Furându-ne care pe care,
Vi ndem şi sufletul di n noi.
Trăi m î n țara strâmbă-n care
Ne î mpi edicăm de noi mereu
Conduşi de false vrăjitoare
De-o zi pe al ta, tot mai greu,
Privirea o ri dicăm spre soare.
De ce aşteptăm Ziua de Apoi
O ! Doa mne -mbrobodi ți î n turmă,
Ca cei di ntâi să fi m şi noi
Cei ce-am rămas mereu î n urmă?
31
N eden ?
Onday bır ulkede y aşayman ki ,
Deren denızde koz yaşl ar tolı ,
Onda bar dert ve zul um dağl arı
Şarap salı nğan tasl arı n ı şı nde
Zaman da , bı z de , ağa mı z geşken kunde.
Eskı mimberlı monasterlerde
Resı mlı duvarl arğa tabınaman
Zamanın zılı takvi m de urğanda,
Sade bız oğraşmay mı z uy anmağa
Kokke qa dar osken tarlal ar da
Egınl er pı şe, kel gendiy bol a
Ambarlarğa kırı p te ı şı n totıra.
Denı z astı balı ql ar hal a şapal ana;
Şı pl aq ve aş balal arı mı z gene satıl a
Qaval man zurnal arı n rity mınde,
Bı rbırı mı zden qı rslağan şekil de,
Satamız ruh, satamız can-cürekte.
Yaşay mı z qı yı şqan ul kede
Surunıp teraqay şalt cürgende.
Yalancı büyücül erı n becermesı nde.
Kunden kunge zorlıql ar arta
Qaray mı z o za man kuneş carı ğına.
Aqırzamannı neden bekl ermı z?
O! Al l ahı m, suruv de qurbanmı z,
Bı z gerıde qal ğanl armı z,
Bı rıncılerdiy bol mağa mı ı stermı z?
(çev. G. Akmolla)