Emel nr.33, anul 81 - Tatar.ro

<strong>Emel</strong>
Sayı/Nr. 33, O şak/Ianuarie 2012
Trăiam în lipsă şi scriam cu anii;
Plângeau amicii şi râdeau duşmanii... ”
(G. Coşbuc, Poezii, Scrisoarea lui Firdousi către şahul Mahmud)
Ori, îl amintim aici pe marele Eminescu concluzionând epoci şi destine poetice:
„... Pentru mine e totuna:
De-oi petrece –ncă cu mâŃe şi cu pureci şi cu luna,
Or de nu – cui ce-i aduce? – Poezie – sărăcie!”
(M. Eminescu, Poezii, Cugetările Sărm<strong>anul</strong>ui Dionis)
PrezenŃa mea la această manifestare poetică a început cu evocarea marelui nostru Genghiz Dagci,
recent trecut în eternitate la Londra şi înmormântat în satul său natal din Crimeea // Gurzuf –Yalta,
romancier de valoare cu debut poetic; trupul neînsufleŃit a fost transportat şi înmormântat cu onorurile
cuvenite prin aceeaşi Uniune a ScriitorilorT urci (în fotografie se poate urmări una dintre scenele
înmormântării). Am recitat din perioada tinereŃii scriitorului poezia scrisă în <strong>anul</strong> 1941 şi sugestiv intitulată
”DaŃi-mi sabia strămoşului meu”:
DaŃi-mi sabia strămoşului meu
Cenghiz Dagci (tr. G. Akmolla)
Focul libertăŃii îmi arde, îmi arde inima.
Sabia strămoşului meu cer să mi se dea.
Calul să mi-l duc spre piaŃa-nsângerată,
DaŃi-mi, vă cer, sabia ce gloria-mi arată!
DaŃi-mi! Mi-e sufletul în clocot ca apa din ocean.
Cine strigă cu ură că nu mai există Turchistan?
Eu sunt un luptător turc ce sângele-şi iubeşte.
DaŃi-mi, vă cer, sabia pe care strămoşul o cinsteşte!
DaŃi-mi! Sânge vreau pentru sângele vărsat,
Vreau sânge pentru morŃii războaielor ce-au stat.
Sânge vreau pentru gloria de ieri şi cea de mâine,
DaŃi-mi, vă ce r, sabia strămoşului de glie!
Focul libertăŃii îmi arde, vai, îmi arde inima.
Sabia strămoşească eu cer să mi se dea.
Calul să-l port spre piaŃa sîngeroasă,
DaŃi-mi, vă cer, sabia de neamul meu aleasă!
Ucraina, 1941
Din creaŃia proprie am recitat poezia „De ce? ” deja cunoscută din <strong>anul</strong> 1992 în lumea turcă şi tătară
prin recitarea de înaltă Ńinută artistică a celebrului poet, compozitor, regizor, artist şi interpret crimeean,
domnul Riza Yusuf, din păcate, traducerea în română rămănând tributară ideii sau tabloului poetic:
De ce?
De ce bunicii din Crimeea cu-atâta spaimă au fugit?
De ce, duşm<strong>anul</strong>ui, de frică, ei Patria o au jertfit?
Urcară dealuri, tăiară gheŃuri, alte pământuri căutând,
În patru zări se-mprăştiară, de-alung de veacuri tot plângând...
Crezând “pământ făgăduit” în Dobrogea s-au aşezat,
Aproape erau de Crimeea, de Istanbul; ei au sperat!
Îmbătrânind cu ochii-n zare, spre satul lor, sprePatrie,
41