Nr. 4/2012 - Politia de Frontiera

Taxele aferente serviciilor prestate,
în legãturã cu eliberarea acestora,
au evoluat æi variat corespunzãtor
reglementãrilor privind timbrele æi
înregistrãrile, ajungând la acea datã la
suma de 20 lei, încasate prin aplicarea
de timbru fix, respectiv imprimat pe
coala documentului de cãlãtorie, în
partea dreapta, în colåul de sus.
Proiectul legii asupra paæapoartelor
a fost prezentat în dezbaterea
Senatului, în æedinåa din 29 februarie
1912, sub preæedinåia lui Gheorghe
Gr. Cantacuzino (1832-1913), zis
Nababul, care s-a deschis în dupãamiaza
acelei zile, la orele 14.30,
în prezenåa a 82 de senatori, fiind
absenåi 37.
Comitetul delegaåiilor celor 5
secåiuni s-a întrunit în 21 februarie
sub preæedinåia P.S.S. Episcopul de
Argeæ Calist Ialomiåeanul (1800–
1917), pentru a analiza, finaliza
æi aproba proiectul. În raportul ce
însoåea proiectul de lege æi ce urma a
fi prezentat în plenul acestei camere,
printre altele, se prevedea contextul
în care se dezbãtea aceastã iniåiativã
legislativã: „Chestiunea paæapoartelor
a trecut în toate åãrile prin diferite
faze. Deæi ele existau în toate åãrile
strãine, totuæi, ele sunt suprimate de
fapt, deoarece mai toate naåiunile nu
mai cer la fruntariile lor legitimarea
strãinilor, æi mai puåin a naåionalilor
cari intrã în acele åãri. Ar fi de dorit
ca æi România sã ajungã la suprimarea
acestei mãsuri vexatorie cu care se
întâmpinã strãinii æi naåionalii la
graniåele noastre, dar aceastã mãsura
este imposibil de adoptat pentru moment la noi, deoarece vecinii
noætri, Rusia æi Ungaria, menåin aceastã formalitate demnã de alte
vremuri, atunci când se cerea paæaport, chiar în interiorul åãrii æi
când nimeni nu putea pãrãsi comuna sau chiar cantonul unde
îæi avea reæedinåa fãrã a fi purtãtor de paæaport”.
Raportorul acestui document nu a fost altul decât senatorul
Mihail Anton Rahitivanu (1865-1920), care, pe timpul celui
de-al XXX-lea Guvern Român (22 decembrie 1904-12 martie
1907) condus de cel ce prezida æedinåa, Grigore Cantacuzino,
era secretar general al Ministerului de Interne, un om cu multã
inteligenåã politicã æi experienåã în domeniul administraåiei
statului.
În plenul discuåiilor a luat cuvântul generalul Alexandru Tell
(1846-1925) æi Alexandru Marghiloman (1854-1925), ministru
de interne la acea vreme, care a avut unele observaåii la lege,
însã, fãrã a fi luate în considerare de cei prezenåi. Senatul a votat
legea cu 50 de voturi pentru æi unu împotrivã, urmând ca legea
sã intre în vigoare la 1 aprilie 1912.
Æedinåa din Camera Deputaåilor, pe marginea adoptãrii
Legii, a început în dupã-amiaza zilei de 12 martie 1912, sub
preæedinåia lui Constantin P. Olãnescu (1845-1928), preæedintele
acestui for, fiind prezenåi 127 de deputaåi. Discuåiile din plen, la
care au participat: Constantin Rãdulescu Mehedinåi, Alexandru
Marghiloman (1854-1925), generalul Scarlat Scheletti (1837-?) æi
Emil Lahovari (1855-1950), nu au impus modificãri, respectiv,
completãri ale legii în forma adoptatã în Senat, fiind aprobatã cu
60 voturi pentru æi unu împotrivã.
Acest prim act normativ, asupra paæapoartelor româneæti, a
fost pronunåat de regele Carol I æi prin Decretul Regal nr. 1758
din 19 martie 1912 æi publicat în Monitorul Oficial.
Legea, precum æi Regulamentul nr. 1980 din 30 martie 1912,
pentru aplicarea legii asupra paæapoartelor, au reprezentat primul
Documentar
cadru juridic modern, unitar æi
coerent, atât din punct de vedere
al interpretãrii dispoziåiilor legale
de aplicare, cât æi a practicii
specifice curente de la nivelul
autoritãåilor, cu rãspunderi în
acest domeniu.
Pe parcursul intervalului de
timp cuprins între momentul
apariåiei primei legi a paæapoartelor
æi pânã la instituirea regimului
comunist în România, din anul
1948, în materia documentelor
de cãlãtorie se impune sublinierea
urmãtoarelor repere:
Prin Decretul Regal din 13
februarie 1932 s-a adoptat un
Regulament prin care au fost
modificate trei articole din
Regulamentul de aplicare a legii
din 1912, respectiv introducerea
paæapoartelor diplomatice æi
categoriile de persoane ce puteau
beneficia de uzul acestora;
punerea în circulaåie a unui nou
model de paæaport simplu æi a
unui alt tip de paæaport colectiv
pentru excursiile în strãinãtate.
Conducerea Ministerului de
Interne, prin subsecretarul de
stat, Eduard Mirto (1881-1954),
a aprobat, prin Decizia din 28
noiembrie 1928, introducerea în
sistem a documentelor de cãlãtorie
a paæaportului de protejat român,
ce urma sã fie emis „strãinilor
care, îndeplinind formalitãåile
de naturalizare, prezentau cereri
pentru a obåine paæapoarte, cu
scop de a merge în strãinãtate,
fie pentru cãutarea sãnãtãåii, fie pentru a-æi aranja afacerile
comerciale, industriale, etc.”
În completarea acestei decizii, administraåia centralã a
Ministerului de Interne, emite o Decizie, în 29 decembrie 1938,
relativã la certificatele de cãlãtorie a protejaåilor români.
Pânã la apariåia Legii pentru reglementarea migraåiunilor,
din 28 aprilie 1925, cãlãtoria în strãinãtate a cetãåenilor români,
în scop de emigrare, aceætia beneficiau de un paæaport simplu
eliberat de Ministerul de Interne, fãrã a se identifica cu un anume
model. Aprobarea acestui normativ a instituit un model æi un
imprimat cu inscripåia „paæaport de emigrare”.
O ultimã prezenåã în peisajul documentelor româneæti de
trecere a frontierei o constituie paæaportul de serviciu instituit prin
Decretul lege din 21 noiembrie 1941 în care se arãta cã „numai
Ministerul Afacerilor Strãine poate elibera paæapoarte care atrag
dupã sine imunitãåi æi scutiri speciale, cum æi paæapoartele de
serviciu”.
Autorii prezentului articol – PETRU NEÅ æi GEORGE TUDORsunt
specialiæti în domeniul activitãåilor æi studiului paæapoartelor,
regimului strãinilor æi a Poliåiei de Frontierã, precum æi pasionaåi
colecåionari de documente de cãlãtorie româneæti æi strãine.
Cei doi sunt într-un stadiu final de redactare a „Enciclopediei
Paæaportului Românesc”, o lucrare unicat, de largã cuprindere,
abordare æi prezentare a acestui act de trecere a frontierei, din
cele mai vechi timpuri æi pânã în prezent. Aceastã carte va
cuprinde mai multe capitole, dintre care unul este rezervat
„Nomenclatorului paæapoartelor din cele 5 provincii româneæti:
Åara Româneascã, Moldova, Transilvania, Basarabia æi
Bucovina.
Au fost anexate, la prezentul material, æi un numãr de
fotocopii, reprezentând unele dintre modelele de paæaport ce
au circulat, în åara noastrã, pânã în anul 1948.
Nr. 4/2012
F R O N T I E R A
29