Revista Anale - Seria Economie nr.4 - Universitatea Spiru Haret

c) integrarea pieţei bursiere din România în tendinţele manifestate la nivel
regional şi european, prin realizarea de alianţe şi colaborări cu alte pieţe bursiere;
d) sprijinirea reformelor din sistemul de pensii şi extinderea sistemului de
asigurări de viaţă.
- proiectul fuziunii celor două societăţi de bursă va aduce modificări
importante în care se desfăşoară activitatea bursieră în România;
- soluţiile care vor fi adoptate şi etapele derulării procesului de fuziune vor
urmări maximizarea beneficiilor pentru participanţii activi pe piaţa de capital din
România (investitori, emitenţi, intermediari).
Observaţia exponenţilor celor două burse este că „simpla realizare a consolidării
celor două burse nu asigură saltul calitativ şi cantitativ necesar pentru
a elimina decalajul faţă de bursele din regiune. Astfel, procesul de fuziune a
celor două pieţe de valori mobiliare din România este doar o etapă în
“.
De aici se iveşte îndoiala şi dilema noastră: de ce o singură bursă consolidată,
cu poziţia de monopol şi nu două burse distincte care să creeze competiţie? Se
poate, după părerea noastră, ca BER să devină o bursă de valori regională, cu
sediul, să spunem, la Timişoara sau Cluj ori într-alt loc, socotit de către cei în
drept, mai nimerit. Cred că toate obiectivele şi avantajele enumerate mai sus pot fi
atinse, poate chiar mai bine, prin efectul sinergic pe care l-ar oferi, nu atât rivalitatea,
firească într-o economie de piaţă, şi atât de comună pe piaţa bancară, cât
cooperarea de pe acelaşi palier ierarhic a celor două burse ce ar urma să fie interconectate.
Pe de altă parte, fuziunea este un proces, care trebuie condus, în care se
implică oameni cu divergenţe de opinii, de aptitudini, de interese ş.a. O structură
organizatorică mai amplă şi mai greoaie este, după părerea mea, de neevitat.
Din astfel de impedimente numite şi nenumite aici, o perioadă de stagnare
sau chiar de declin în activitatea bursieră ar putea surveni imediat după fuziune şi
nu se poate prevedea durata ei.
În lume, cele mai dezvoltate ţări sunt cunoscute ca având mai multe burse. În
Statele Unite, pe lângă NASDAQ există încă 7 burse (NYSE, AMEX, Boston,
Cincinatti, Midwest-Chicago, Pacific-San Francisco, Philadelphia) formând o reţea
de comunicaţii electronice în cadrul Sistemului de tzranzacţii interpieţe inaugurat
în 1978; în Japonia există 8 burse localizate la Tokyo, Osaka, Nagoya, Kyoto,
Hiroshima, Fukuoka, Niigata şi Sapporo; în Anglia, la Londra, pe lângă ISE
(International Stock Exchange) mai există încă 6 pieţe bursiere pentru promovarea
tranzacţiilor cu titluri derivate; în Germania sunt 7 burse de valori, într-un sistem
descentralizat, localizate la Frankfurt, Düsseldorf, Hamburg, München, Berlin,
Hanovra şi Stuttgart; în Franţa, pe lângă Bursa de la Paris, mai există 6 burse de
valori la Bordeaux, Lille, Lyon, Marseille, Nancy şi Nantes; Elveţia, după ce urma
să închidă 4 dintre cele mai mici burse până în 1991, a rămas cu 3 burse la Zürich,
Basel şi Geneva.
Aceasta este matricea de reflecţie şi ideea unei reconsiderări a fuziunii. Dar,
până la urmă, cântărindu-se avantajele şi dezavantajele unificării BVB cu BER,
luându-se în calcul şi comparaţia internaţională succint ilustrată aici, decizia finală
poate fi una din trei:
1) absorbţia BER de către BVB;
2) fuziunea dintre BVB şi BER;
231