Revista Anale - Seria Economie nr.4 - Universitatea Spiru Haret

Politica industrială adoptată de Executiv şi agreată de Comisia Europeană,
trebuie să asigure, în esenţă, creşterea semnificativă şi durabilă a capacităţii
industriei româneşti de a înfrunta cu succes provocările mondializării
pieţelor şi globalizării economice. Pe această linie, documentul de politică
industrială a României, adoptat prin HG nr. 657/2002 şi transmis, împreună
cu Documentul de poziţie al României, la Comisia Europeană care a formulat
o apreciere favorabilă, precizează că obiectivul general al acestei politici
este creşterea competitivităţii, întărirea capacităţii de ajustare a economiei
ţării la cerinţele pieţelor internaţionale, în condiţiile globali-zării
economiei mondiale.
1. Premisele prefigurării coordonatelor majore ale strategiei de reindustrializare
a României
Demersul complex şi deosebit de pretenţios de conturare a coordonatelor
strategice pe care se va dezvolta industria românească în perspectivă şi în contextul
integrării în Uniunea Europeană trebuie, în viziunea noastră, să pornească de la
două premise esenţiale: i) condiţia actuală a industriei, sintetizată in lucrare sub
forma unei matrice SWOT; ii) nivelul de competitivitate al produselor şi
sectoarelor industriale pe pieţele internaţionale, evaluat în lucrări ale specialiştilor
români şi ale unor prestigioase organisme şi institute de referinţă internaţionale,
nivel a cărui cunoaştere constituie punctul de plecare în identificarea sectoarelor
industriale cu perspective certe de dezvoltare, care prezintă avantaje competitive
existente sau potenţiale, precum şi a sectoarelor a căror soartă urmează a fi decisă
de forţele pieţei sau care prezintă dificultăţi insurmontabile de ajustare structurală
şi trebuie, în consecinţă, să fie abandonate.
1.1. Condiţia actuală a industriei
Analizele numeroase efectuate până în prezent de organisme şi instituţii cu
competenţe în domeniu au conturat concluzii clare privind modificările structurale
produse în industria românească, îndeosebi în cea prelucrătoare, după anul 1990,
principalii factori care au favorizat sau stânjenit aceste modificări şi efectele
acţiunii factorilor respectivi concretizate în potenţialul industriei de inserţie
eficientă în circuitele comerciale internaţionale, în potenţialul ei inovaţional, în
capacitatea ei de a dobândi într-o perioadă relativ scurtă atributele definitorii ale
unei industrii moderne, dinamice şi competitive.
Concluziile acestor analize, revelatoare pentru înţelegerea problemelor de
fond ale dezvoltării industriale a României în prezent şi în perspectivă, sunt
prezentate in studiul extins sub forma sintetică a unei matrice SWOT. Ele permit
conturarea direcţiilor prioritare de acţiune pentru accentuarea şi consolidarea
avantajelor competitive pe care le prezintă industria, pentru reducerea până la
dispariţie a deficienţelor existente, valorificarea adecvată a oportunităţilor existente
şi potenţiale, precum şi minimizarea impactului ameninţărilor care pot greva
redresarea şi modernizarea activităţilor industriale.
Aceste direcţii prioritare de acţiune se înscriu pe aceleaşi coordonate majore
– accelerarea privatizării şi restructurării întreprinderilor, îmbunătăţirea mediului
de afaceri şi a climatului investiţional prin asigurarea stabilităţii cadrului legislativ,
72