Revista Anale - Seria Economie nr.4 - Universitatea Spiru Haret

c) Modelarea cazurilor de utilizare pune în evidenţă secvenţa de acţiuni
iniţiate de actori. Sunt puse în evidenţă toate cazurile de utilizare din sistem, dar nu
se indică modul în care acestea sunt realizate. El este completat de descrieri
textuale pe fiecare caz de utilizare. Se pune accentul şi pe interacţiunea cu alţi
actori. Prin intermediul acestei modelări, se face analiza cerinţelor informaţionale a
sistemului, răspunzând la întrebarea „ce trebuie să facă sistemul existent ?” sau cel
proiectat, fără să se specifice şi cum se realizează. Acest model se dezvoltă în faza
de analiză orientată-obiect şi controlează toate celelalte modele. Dacă cerinţele
sistemului se modifică, aceste modificări se fac şi în modelul cazurilor de utilizare.
d) Modelarea structurii statice. Această modelare prezintă partea statică a
sistemului precizând care sunt clasele de obiecte şi relaţiile dintre acestea. Pentru
realizarea acestei modelări, UML pune la dispoziţie diagrama claselor şi diagrama
obiectelor. Diagrama claselor modelează clasele şi relaţiile dintre ele. Ele pot fi
modificate pe tot parcursul realizării sistemului informatic. Diagrama obiectelor
modelează instanţele componentelor din diagramele de clase. Ele conţin obiecte şi
legăturile dintre ele.
e) Modelarea dinamicii sistemului are ca scop de a prezenta dinamica
sistemului. UML pune la dispoziţie diagramele de interacţiune (diagrama de secvenţă
şi diagrama de colaborare) şi diagramele de comportament (diagrama de stare şi
diagrama de activitate). Toate aceste diagrame ne arată cum se realizează un caz de
utilizare sau un scenariu particular dintr-un caz de utilizare. Diagramele de secvenţă
descriu modul în care obiectele interacţionează şi comunică între ele, iar diagramele
de colaborare evidenţiază atât interacţiunile, cât şi legăturile dintr-un set de obiecte.
Diagramele de stare specifică stările în care se găsesc obiectele şi evenimentele care
declanşează trecerea dintr-o stare în alta, iar diagramele de activitate evidenţiază
acţiunile şi rezultatele acestor acţiuni.
Referitor la consistenţa acestor modele, abordarea orientată-obiect oferă
continuitate în ceea ce priveşte tranziţia între modelele analizei, proiectării şi ale
implementării. Trecerea de la analiza orientată-obiect la proiectarea orientatăobiect
presupune îmbogăţirea modelelor din etapa de analiză cu detalii referitoare
la implementarea sistemului şi nu dezvoltarea unor noi modele.
Avantajele modelării informaţionale în cadrul metodologiilor orientate-obiect:
- datele şi prelucrările nu mai sunt reprezentate distinct, ca în cazul abordării
structurate, ci încapsulat în clase de obiecte. În acest mod, se măreşte coerenţa
rezultatelor analizei;
- analiza realizată pentru un sistem poate fi modificată în timp redus pentru a
fi utilizată pentru analiza sistemelor din aceeaşi sferă de activitate;
- modelele utilizate sunt flexibile şi uşor de întreţinut;
- posibilitatea de a aborda domenii şi tipuri de probleme din ce în ce mai
provocatoare;
- îmbunătăţirea comunicaţiei între utilizatori, analişti, proiectanţi şi programatori;
- consistenţă crescută între activităţile de analiză, proiectare şi programare;
- robusteţea sistemelor;
- reutilizarea rezultatelor analizei, proiectării şi implementării;
- reprezentarea explicită a elementelor comune tuturor componentelor sistemului;
- consistenţă crescută între toate modelele dezvoltate în timpul analizei
orientate-obiect, proiectării şi programării.
386