Revista Anale - Seria Economie nr.4 - Universitatea Spiru Haret

cilor este cunoscut sub numele de „acquis” comunitar. Desigur, transpunerea formală
a dispoziţiilor comunitare nu este suficientă, fiind necesar să se acorde o atenţie la fel
de mare creerii unui cadru instituţional, a unor structuri care să permită punerea în
aplicare a prevederilor acquis-ului.
2.1. Importanţa şi obiectivele Pieţei Interne Europene
Piaţa comună creează un climat economic concurenţial şi mai dinamic, oferind
condiţii adecvate realizării unor obiective de mare importanţă pentru economia unei
ţări, în general, pentru comerţul acesteia, în special, referitoare, în principal, la:
• o creştere durabilă, echilibrată, cu asigurarea protecţiei şi echilibrului
ecologic şi, pe acest fond, creşterea nivelului general de eficienţă, care să aibă în
vedere toate componentele sale, respectiv economică, socială şi ecologică. O
asemenea creştere poate fi atât urmarea reducerii costurilor de producţie prin
valorificarea economiilor de scară, cât şi a restructurării sectoriale şi a unui mediu
economic şi organizaţional tot mai concurenţial;
• o mai mare coeziune economică şi socială şi, pe acest fond, un grad ridicat de
ocupare a forţei de muncă, coroborat însă cu asigurarea unor protecţii sociale
adecvate, toate acestea urmărind, de fapt, un nivel şi o calitate superioară a vieţii;
• creşterea comerţului, în principal intra-sectorial, paralel cu sporirea
înclinaţiei spre inovare, difuzia mai rapidă a practicilor de afaceri de succes,
modernizarea managementului.
Realizarea unor asemenea deziderate nu vine însă de la sine, fiind necesare
eforturi considerabile din partea statelor candidate şi, în acest fel, pregătirea lor
pentru aderare. O atare pregătire înseamnă de fapt îndeplinirea celor patru criterii
de admitere în Uniunea Europeană, respectiv:
• existenţa unei democraţii robuste şi respectarea drepturilor omului, precum
şi ale minorităţilor;
• existenţa unei economii de piaţă funcţionale;
• capacitatea de asumare a acquis-ului comunitar;
• capacitatea de a face faţă concurenţei în contextul Pieţei Unice Europene.
Din păcate, în prezent România nu îndeplineşte în totalitate cele patru criterii,
făcându-se eforturi mari pentru recuperarea întârzierilor şi încadrarea în termenele
stabilite. O asemenea stare de lucruri are repercusiuni şi asupra comerţului, ca de
altfel şi asupra tuturor celorlalte domenii economico-sociale.
Mutaţiile în evoluţia comerţului european vor depinde, în mare măsură, de
dezvoltarea şi consolidarea Pieţei Unice Europene, o piaţă care presupune înlăturarea
barierelor existente încă în calea circulaţiei libere a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi
capitalurilor. O asemenea piaţă înseamnă o serie de beneficii şi efecte pozitive, legate,
mai ales, de ritmul creşterii economice, de creşterea investiţiilor autohtone, dar şi a celor
străine, reducerea ratei inflaţiei, accelerarea restructurării economice, intensificarea
comerţului internaţional şi creşterea celui extracomunitar, diversificarea ofertei de
produse şi servicii, liberalizarea unor sectoare de servicii comerciale, sporirea coeziunii
economice şi sociale prin reducerea decalajelor în dezvoltarea economică între diverse
regiuni comunitare etc.
Strategia Pieţei Unice Europene urmăreşte identificarea domeniilor de
progres, urmărind, de fapt, patru mari obiective:
• sporirea eficienţei pieţelor de capital, a produselor şi serviciilor (markets);
313