Eroilor, flori şi recunoştinţă - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂ
României, forţele de ocupaţie
adoptă o atitudine dură faţă de jandarmii
din judeţul Buzău, de exemplu,
în luna august 1918, arestează
3 jandarmi şefi de secţii, 18 plutonieri
şefi de posturi şi 17 jandarmi
în termen, pentru că au executat
ordinul 4460 al Regimentului 8
infanterie. 6
Evoluţia Antantei pe fronturile europene,
defecţiunea unor alianţe,
duc la griparea trupelor de ocupaţie,
la o stare resentimentară faţă
de buzoieni, observată şi de fiica
doctorului Constantinescu, locatară
pe bulevardul Elisabeta nr. 36, care
notează, la 24 septembrie 1918, o
scenă de la poşta locală: Într-un
colţ stăteau doi nemţi care tunau şi
fulgerau împotriva noastră: „Trebuia
să-i stâlcim sub călcâi ca pe o
omidă făcătoare de rele”. Noi eram
acele omizi. „Azi nu i-am mai fi
văzut ridicând capul semeţi. A mai
venit pe capul nostru şi abdicarea
regelui Ferdinand, Boris, fiul lui, se
va retrage din alianţă ceea ce ne
va produce mare încurcătură”.
Ieşirea din frontul Puterilor Centrale
a Bulgariei, prin abdicarea regelui
Ferdinand de Saxa-Corburg, după
zece ani, în favoarea urmaşului său,
accelera prăbuşirea Germaniei şi
Austro-Ungariei, totul rămâînând o
chestiune de timp. Sub imperiul
acestor schimbări, contraamiralul
Nicolae Negrescu, unul dintre nedreptăţiţii
de mare carură ai conducerii
noastre militare din 1918, a
început, în 26 septembrie, cum
cum consemnează jurnalul soţiei
sale un memoriu în speranţa să i
se facă dreptate. Eu nu-l descurajez,
dar convingerea mea intimă şi
tacită este că, deşi dreptatea lui nu
este contestată de nimeni,vor face,
dacă se poate să o îngroape definitiv,
iar nu să o scoată la lumină.
Într-un viitor război, generaţia
tânără de pe timpul acela când îşi
va da seama cum se răstoarnă valorile
în ţara noastră, cum sunt răsplătiţi
cei bravi, cei care şi-au făcut
cu prisosinţă datoria, cu riscul vieţii
lor, va căuta să tragă o experienţă,
procedând în consecinţă, iar ţara
va suferi şi mai rău..
La părţile sedentare să alergaţi,
dragi copii, uşieri şi şoferi de
miniştri, acolo să vă asiguraţi pielea
şi gloria, şi onorurile şi decoraţiile
şi avansări vertiginoase. Această
„laudaţio” către lichele, anticipând
„apelul” lui Gabriel Liiceanu, era
determinată de o veche şi perpetuabilă
lipsă de respect a valorilor, a
modelelor.
Căderea liberă a „centalilor” e
confirmată de presa internaţională,
care are în Elena Negrescu o avidă
cititoare, dar şi de zvonurile locale:
Azi (4 octombrie,n.m.) am aflat în
oraş că Bulgaria a fost ocupată de
aliaţi, că soldaţii nemţi nu mai vor
să lupte şi ameninţă cu revolta. Cei
care fug sunt împuşcaţi fără nici o
milă, deşi văd şi ei că nu mai este
nimic de făcut. Şi generalul Ludendorff
şi mareşalul Hindemburg sunt de
părere să se intervină pentru pace.
„Atâta timp cât este mai imperios
necesar pentru poporul german să
se scutească de pierderi nefolositoare”.
Cei mai ordonaţi soldaţi ai
Europei, cum erau cotaţi, dau
semne de cedare şi par doritori să
se termine războiul, şi la Buzău: Pe
la sfârşitul lui octombrie 1918,
dezagregarea maşinii germane de
război începuse pretutindeni. La
Buzău se răspândesc manifeste
oglindind „neînţelegerea între
ofiţeri şi trupă”, iar pe străzi se văd
„soldaţi germani rupând galoanele
ofiţerilor proprii” 7 .
Ultima însemnare din jurnalul
Elenei Negrescu , datată 28 octombrie
1918, este contaminată de
entuziasm, o decompresare, după
aproape unsprezece luni trăite , în
Buzău, sub ocupaţie: Nemţii dau
bir cu fugiţii. Pacea va fi dictată de
aliaţi.
Ura!
Trăiască România Mare!
Bătrâna vorbă că „la noi adevărul
umblă cu capul spart” se va verifica,
încă odată prin soarta familiei
Negrescu, care, în pofida atâtor
calităţi, va fi una din victimele unei
conjuncturi istorice şi a unor
autorităţi (civile şi militare) care nu
aveau , uneori, scrupule nici în privinţa
meritocraţiei. La lectura
ultimului volum al contraamiralului,
(9 mai 1938) generalul Radu R.
Rosetti, cel care fusese, în timpul
bătăliei de la Mărăşeşti, cu gradul
de locotenent- colonel, comandantul
Batalionului 72, va nota: Scriere
clară, adevărată, dar scrisă de unul
care se crede nedreptăţit. Ies la
iveală intrigile şi certurile dintre şefii
marinei noastre, cum şi certurile cu
ruşii şi misiunea franceză, jalnicele
stări şi fapte care au micşorat mult
acţiunea flotei noastre. 8
De un patetism reţinut, dramatic
în multe din paginile sale, uneori
sceptic, inteligent şi de fină intuiţie
şi observaţie psihologică, jurnalul
de război al Elenei Negrescu
vădeşte o nobilă conduită, prin
asumarea unui destin, de multe ori,
ingrat, înfruntat cu demnitate şi
spirit de sacrificiu; din categoria
literatură-document este o
preţioasă mărturie a unui timp tensionat,
pendulând între deznădejde
şi speranţă, înfrângeri şi victorie.
-----------------------------------
Note:
1.Generalul Radu R. Rosetti, Mărturii
(1916-1918), Editura „Modelism”, 1997, p.
160.
2. Alexandru Marghiloman, Notiţe politice,
Vol.3, Institutul de Arte Grafice „Eminescu”,
1927, p. 312.
3. Vasile Th. Cancicov, Impresiuni şi
păreri personale din timpul războiului
României, Vol.2, (f.e.), 1921, p. 78-79.
4. George Vioreanu, Aspecte din istoria
partidelor politice la Buzău, în perioada
1918-1928, în: Mousaios. Studii şi comunicări,
Muzeul judeţean Buzău, 1981, p.
105; 107.
5. Gabriel Cocora, Episcopia Buzăului,
Editura Episcopiei, 1983, p. 187-188.
6. Cronica jandarmeriei române, Buzău,
Editura „Vega”, 2003, p. 62.
7. Dimitrie Ionescu, Istoria oraşului
Buzău, Editura „Litera”, 1979, p.201.
8. Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Editura
„Adevărul”, 1993, p. 54.
- 24 -