Eroilor, flori şi recunoştinţă - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂ
rea leagănului strămoşesc.
Întreaga evoluţie a infanteriei române
a fost strâns legată de
Războiul de Independenţă din anul
1877 şi cele două conflagraţii mondiale
care au urmat. Se poate aprecia
că aceste trei războaie, cu
perioadele premergătoare şi ulterioare
lor, constituie etape distincte
în existenţa infanteriei, fiecare marcând
progrese evidente în procesul
evolutiv al acesteia.
Infanteria a participat cu toate
forţele sale în Războiul de Independenţă
din 1877-1878. Din totalul
de 57.000 militari ai Armatei de
Operaţii, procentul de reprezentare
al infanteriei pe teatrul de acţiuni
militare a fost de peste 80%. În
consecinţă, infanteria a plătit cel
mai mare tribut de sânge, procentul
pierderilor fiind de 91,9% din totalul
pierderilor înregistrate.
La intrarea României în Primul
Război Mondial infanteria mobilizată
la 15 august 1916 totaliza 20
de divizii cu 366 batalioane, ceea
ce a constituit aproximativ 80% din
forţele care au participat la Războiul
de reîntregire a neamului.
Odată cu reorganizarea Armatei
Române din anul 1917, s-a adoptat
principiul de a se organiza şi înfiinţa
numai atâtea mari unităţi şi
unităţi de infanterie, câte se puteau
dota cu armamentul şi tehnica militară
existente, asigurându-se efectivele
şi armamentul impuse de un
război de durată. S-a avut în vedere
ca cele 10 divizii de infanterie
rămase în urma reorganizării, să
aibă o structură organizatorică
identică, iar forţa lor combativă să
fie comparabilă cu cea a diviziilor
inamicului.
În perioada interbelică, în cadrul
procesului de modernizare şi înzestrare
a infanteriei, s-a trecut la
înlocuirea armamentului uzat şi cu
caracteristici tehnico-tactice
depăşite cu armament nou la acea
dată.
La 22 iunie 1941, infanteria
română s-a angajat în epopeea
reîntregirii graniţei de est a ţării cu
12 divizii de infanterie ale căror
efective oscilau între 13.000-
15.000 militari. La acţiunile militare
din est, între 22 iunie 1941 şi 23
august 1944 în cadrul celor două
armate române (3 şi 4) au acţionat
21 divizii de infanterie, reprezentând
peste 2/3 din forţele trupelor
de uscat angajate în luptă.
După 23 august 1944, infanteria
română a avut o contribuţie hotărâtoare
la operaţia de acoperire din
11-20 septembrie 1944; zdrobirea
ofensivei inamicului din Podişul
Transilvaniei, Crişana şi Banat şi
eliberarea părţii de nord-vest a
României; la acţiunile de luptă
desfăşurate pe teritoriul Ungariei
(operaţiile “Debreţin” şi “Budapesta”) în
perioada 7 octombrie 1944 - 15 ianuarie
1945. Reuşita acţiunilor de
luptă desfăşurate pe teritoriul
Cehoslovaciei (operaţiile de pe râurile
Hron şi Morava, de la Zvolen-
Banska Bistrica, pentru cucerirea
munţilor Tatra şi Carpaţii Albi) în perioada
18 dec. 1944 - 12 mai 1945.
După cel de-Al Doilea Război
Mondial, infanteria şi-a perfecţionat
structurile organizatorice, înzestrarea
luptătorilor, subunităţilor,
unităţilor şi marilor unităţi cu armament
şi tehnică de luptă moderne
din producţia internă.
Arma Infanterie, armă cu tradiţii
la români, este cea din care s-au
constituit specialităţile militare
vânători de munte, paraşutişti, cercetare
şi mai nou poliţia militară,
este o contribuţie decisivă la dezvoltarea
ideii şi conceptului de „armată
terestră”, ca parte integrantă
şi majoritară a Armatei României.
Având în vedere noile realităţi ale
câmpului de luptă modern, infanteria
română parcurge un complex
proces de transformare. Acest proces
vizează toate palierele: resurse
umane, concepţie de instrucţie, dotare
şi înzestrare cu sisteme de
luptă în concordanţă cu nevoile actuale
ale luptătorului şi cu cerinţele
de capabilităţi ale structurilor militare
de infanterie.
Urmând un lung proces evolutiv
firesc, s-a acumulat o bogată experienţă
pe linia reorganizării infanteriei
sub toate aspectele. În
prezent, această armă este concepută
şi organizată potrivit principiilor
luptei armate moderne şi
doctrinei noastre militare, astfel
încât să constituie o forţă credibilă
şi descurajantă, arma cu cea mai
mare pondere în Forţele Terestre
Române.
Avem convingerea că în prezent
modernizarea Armatei României, în
raport cu realităţile şi cerinţele
spaţiului de luptă integrat modern,
are efecte benefice asupra acestei
importante arme, care va continua
să se menţină şi să se dezvolte ca
forţă capabilă să îndeplinească cu
succes întregul spectru de misiuni
încredinţate.
Astăzi, infanteria reprezintă componenta
principală a Forţelor
Terestre şi are misiunea de a executa
operaţii decisive, independent
sau în cooperare cu celelalte arme,
în orice zonă şi pe orice direcţie. În
prezent această armă este organizată
şi pregătită astfel încât să constituie
o forţă credibilă şi
descurajantă, capabilă să îndeplinească
cu succes misiunile încredinţate.
Chiar dacă astăzi
coordonatele războiului modern
ultra digitizat s-au schimbat, infanteria
rămâne armă de bază în ceea
ce priveşte controlul şi cucerirea
spaţiului de luptă integrat, contribuind
decisiv la obţinerea victoriei.
Sacrificiile şi memoria infanteriştilor
„eroi” din cele mai vechi timpuri
şi până în prezent, care şi-au
dat viaţa pentru apărarea fiinţei
neamului românesc şi pentru afirmarea
intereselor sale naţionale ne
impun respect, recunoştinţă
veşnică şi în acelaşi timp datoria de
a-i evoca permanent, cu orice prilej,
în momentele solemne
desfăşurate cu ocazia aniversărilor
zilei armei sau a altor evenimente
importante.
- 42 -