Eroilor, flori Åi recunoÅtinÅ£Ä - FundaÅ£ia "MareÅal Alexandru Averescu"

More documents

Recommendations

Info

ISTORIE, CULTURĂ În Basarabia el este curier special la Biroul Maiorului Ostrovski de la N.K.V.D. –ul din Tiraspol iar după aceea supraveghează construirea fortificaţiilor de pe malul stâng al Prutului. La Ismail a aflat că N.K.V.D.-ul reuşise să-şi implanteze agenţi la Tipografia Marelui Stat Major şi la Institutul Cartografic din Braşov. 54 La 12 noiembrie 1940 este chemat de urgenţă de Maximov care îi spune că are mare nevoie de un om de încredere pentru o misiune în România, pentru că aproape toţi agenţii trimişi în ultimul timp au fost capturaţi de către serviciile româneşti. Lowi Emerich acceptă. El trebuia să meargă la Călăraşi să-l contacteze pe rezidentul N.K.V.D. din localitate şi anume pe Alexandru Rădulescu, funcţionar la Tribunalul Călăraşi, Secţia a II-a care urma să-i înmâneze mai multe hârtii cu carater militar şi săi comunice mai multa informaţii. După aceea trebuia să meargă la Galaţi şi Constanţa pentru a identifica unităţile germane aflate aici şi numele comandanţilor. Până la 15 decembrie 1940, el era aşteptat în Basarabia. 55 Din păcate pentru el, Lowi Emerich trecut în noaptea de 14-15 noiembrie 1940 peste Prut se rătăceşte şi după două nopţi şi o zi este prins de o patrulă de grăniceri români la Cap-Vlădeni. Exploatat de către SSI, în urma informaţiilor primite, acest serviciu hotărăşte să-l înlocuiască pe Lowi Emerich cu un agent propriu, care să-i continue acestuia misiunea, cu scopul de a demasca noi agenţi N.K.V.D. Substituirea a reuşit, iar Alexandru Rădulescu i-a înmânat aşa-zisului agent N.K.V.D. un plic care conţinea date şi informaţii militare referitoare la zona Focşani şi despre Regimentul 28 Fortificaţii, Regimentul 1 Artilerie Grea, Regimentul 10 Putna, Brigada 2 Fortificaţii, Regimentul 9 Dorobanţi, Regimentul 46 Infanterie, Regimentul 27 Dorobanţi,Regimentul 20 Artilerie, Regimentul 5 Cavalerie, Regimentul 28 Infanterie şi despre un Comandament Superior German. Acest plic trebuia trimis unui oarecare „Petrescu”, identificat ulterior de SSI ca agentul N.K.V.D. recrutat din Ismail. 56 Contactul dintre falsul agent sovietic şi Alexandru Rădulescu a avut loc la 22 ianuarie 1941. După arestarea acestuia, organele româneşti au trecut la interogare. S-a aflat astfel că Alexandru Rădulescu devenise agent sovietic‚ în urma unui şantaj al sovieticilor. La 28 iunie 1940 a fost concentrat în Basarabia la Regimentul 28 Infanterie. Nereuşind, din anumite motive, să se retragă în timp util, a fost prins de sovietici şi obligat de aceştia să lucreze pentru N.K.V.D. S-a reîntors la unitatea sa pe 9 iunie 1940, dar nu a anunţat contrainformaţiile militare româneşti. A fost desconcentrat abia pe 4 ianuarie 1941. 57 Acest caz de spionaj, prezentat fără prea multe detalii, deşi şi acestea sunt foarte interesante, ridică mai multe probleme. În primul rând pune în evidenţă faptul că sovieticii au recurs la toate mijloacele pentru a recruta noi agenţi. În al doilea rând interesul sovieticilor pentru fortificaţiile şi unităţile militare din zona Focşani-Galaţi dar şi pentru Dobrogea rămânea foarte mare. Încă o dată trebuie relevată obstinaţia sovieticilor pentru aceste zone şi se ridică firesc întrebarea care era natura acestui interes. Afecta zona fortificată defensivă de la curbura Carpaţilor securitatea Uniunii Sovietice sau dimpotrivă era un obstacol în calea unor planuri doar de Moscova ştiute? În al treilea rând trebuie pusă în evidenţă uşurinţa cu care ofiţeri ai Armatei Române au acceptat să-şi trădeze ţara, punând în pericol siguranţa naţională.Este greu de crezut că un ofiţer român, recrutat în condiţii inumane, ameninţat şi şantajat, odată revenit la unitatea sa,nu anunţă contrainformaţiile militare. Sfârşitul anului 1940 a pus punct final şi carierei altor agenţi sovietici care acţionau în România. Unul dintre aceştia era Bolias Vasile, născut la 10 iunie 1897 în comuna Cucuteni, judeţul Iaşi, român ortodox. Retragerea din Basarabia l-a găsit la Bălţi unde era maseor la Baia Comunală. Deşi avea dreptul să treacă în România, nu a făcut acest lucru, ba mai mult cere noilor autorităţi acordarea cetăţeniei sovietice. Acest lucru a atras atenţia N.K.V.D-ului care l-a găsit apt pentru misiuni informative în România. 58 La finele lunii decembrie 1940 N.K.V.D.-ul din Bălţi îi încredinţează detaliile misiunii. El trebuia să ajungă la Epureni- Iaşi la preotul Ursuleac pentru a afla date despre preotul Boris Lupaşcu repatriat din Basarabia şi care de patru luni nu mai contactase N.K.V.D.-ul. 59 În data de 30 decembrie 1940 Bolias Vasile, însoţit de un agent N.K.V.D. evreu de origine, este trecut peste Prut. Ajunge la Iaşi la un nepot al său şi timp de 10 zile verifică dacă este sau nu urmărit de serviciile româneşti. În cele din urmă, la 10 ianuarie 1941 pleacă pe jos la Epureni pentru a-l găsi pe preotul Ursuleac. Pe acesta nu-l găseşte, dar primeşte informaţiile necesare de la soţia preotului după care se reîntoarce la Iaşi unde este imediat arestat de poliţie şi predat SSI-ului. Preotul Ursuleac era în realitate un agent SSI infiltrat în reţelele N.K.V.D.-ului. 60 Dacă Bolias Vasile a lucrat de bună voie pentru spionajul sovietic, într-un alt caz se vede că N.K.V.D.-ul nu ezita să recurgă la cele mai abjecte metode pentru a recruta noi agenţi, mai ales atunci când reţelele sale informative erau mereu anihilate. Popescu Petre locuia în comuna Straja, judeţul Rădăuţi. În august 1940, fiul său Popescu Gheorghe de 16 ani pe când păzea o turmă de oi a fost răpit de pe teritoriul românesc de grăniceri sovietici. Disperat, tatăl său după trei zile de aşteptare, aflând unde se găseşte fiul său trece frontiera, dar este imediat capturat de organele N.K.V.D.-ului, dus la Ciudei şi anchetat. În timpul anchetei i se spune că dacă va lucra pentru spionajul sovietic fiul său va fi eliberat. 61 Popescu Petre acceptă şi primeşte misiunea să meargă la Rădăuţi şi în comunele de frontieră unde să afle numărul unităţilor militare, unde sunt făcute tranşee şi fortificaţii, câţi grăniceri sunt la un pichet etc. Popescu Petre trece frontiera şi în ziua următoare aduce informaţiile cerute spre marea satisfacţie a sovieticilor. Impresionaţi, aceştia îi cer să plece într-o nouă misiune la Mărgeneanca, Suceava, Volovăţ şi Putna pentru a culege date despre trupele româneşti şi pentru a afla dacă sunt aici unităţi de tancuri sau artilerie grea. Popescu Petre trece din nou frontiera şi se întoarce abia după 5 săptămâni, pe 5 octombrie 1940. De data aceasta i se reproşează că informaţiile nu au suficientă acurateţe. Este trimis încă o dată în misiune la Câmpulung pentru a lua contactul cu alte reţele informative N.K.V.D. La Câmpulung ia legătura cu doi agenţi N.K.V.D.şi anume Duceac şi Mironuic, în realitate oameni ai SSI-ului. Aceştia îi încredinţează o scrisoare pentru Dumitraşkievici de la N.K.V.D.-ul de la Crasna, care cuprindea informaţii fabricate. 62 La Câmpulung, Popescu Petre a rămas o săptămână, după care, însoţit de doi agenţi N.K.V.D., sergenţi în armata română pe numele lor Felibogza Lazăr şi Băndiu Nicolae merg la Crasna unde - 34 -
ISTORIE, CULTURĂ i-au legătura cu Dumitraşkievici, după care se reîntorc în România. Ajuns acasă, Popescu Petre este căutat de Duceac, care îi cere să meargă cu el la Suceava într-o misiune. Aici este însă arestat şi interogat de serviciile româneşti după care a fost dus la Rădăuţi. Lui Popescu Petre i se cere să lucreze şi pentru serviciile româneşti la care acesta acceptă. Pe moment i se cere să nu părăsească zona. Iniţial se conformează, dar pe 19 nioiembrie 1940 trece frontiera şi îl contactează pe Dumitraşkievici spunându-i că a fost recrutat şi de serviciile româneşti. Este dus la Cernăuţi unde prezintă încă o dată această problemă. Lucrătorii N.K.V.D. acceptă ca fiind plauzibile cele relatate, dar îi cere să plece în România şi să-i identifice pe agenţii români care treceau în URSS şi pe ofiţerii care îi coordonau. La 23 noiembrie 1940, imediat după trecerea frontierei, este arestat de organele militare şi înaintat SSI-ului. 63 Acest om a fost obligat practic să trădeze pentru a-şi salva fiul. O iluzie care în cele din urmă l-a costat foarte scump. Nu toţi românii recrutaţi de N.K.V.D. au acceptat să-şi trădeze neamul. Au fost şi cazuri de agenţi sovietici care de la prima misiune au intrat în contact cu serviciile româneşti. Aşa au procedat Vasile Grecu din comuna Chiţcani-Orhei şi Ioan Corcodel din comuna Ulmi-Lăpuşna. După ocupare Basarabiei cei doi au fost arestaţi de către autorităţile sovietice sub acuzaţia de speculă. Alternativa la închisoare sau deportare era acceptarea recrutării de către N.K.V.D., variantă preferată de cei doi. Au urmat cursurile şcolii de spionaj de la Chişinău, iar înainte de a pleca în misiune instrucţiunile le-au primit la Hotelul „Palace” din Chişinău, camera 29, din partea unui colonel, doi căpitani, un locotenent şi doi sublocotenenţi. Misiunea lor consta în a se deplasa în garnizoanele Tecuci şi Bârlad şi acolo pe orice cale trebuiau să intre în posesia unor documente germane sustrase pe cât posibil de la militarii din misiunea germană. Li s- a dat de înţeles că Moscova dorea de urgenţă o dovadă a existenţei trupelor germane între Siret şi Prut, în zona centrală şi sudică a Moldovei. 64 De la Chişinău până la Prut au fost conduşi de căpitanii Poliatov şi Vladimirov, împreună cu un locotenent şi un sublocotenent. Pentru îndeplinirea misiunii au primit 30.000 lei, un ceas mare de mână, o busolă şi un pistol automat Mauser cu 20 de cartuşe. Au trecut Prutul în noaptea de 25 spre 26 decembrie 1940, prin dreptul comunei Golăieşti, judeţul Iaşi. Ajunşi aici s-au dus la casa locuitorului Ion Ghe. Gogoaşă, după care s-au predat singuri postului de jandarmi. Au fost înaintaţi imediat Biroului 2 din cadrul Corpului 4 Armată. 65 Această misiune părea a fi de maximă importanţă pentru sovietici. Cei doi fusese pregătiţi timp mai îndelungat, iar misiunea le-a fost încredinţată de ofiţeri cu rang înalt. Obsesia sovieticilor pentru zona Focşani-Galaţi rămânea în continuare puternică. Prezenţa aici a unor unităţi germane interesa în cel mai înalt grad conducerea superioară de la Moscova. Se temeau oare sovieticii pentru securitatea lor sau aveau alte motive de îngrijorare? Din punct de vedere militar un atac german din sudul Moldovei era o aventură mai mult decât riscantă. Astăzi ştim, aceste unităţi germane sosite în România în toamna lui 1940, aveau ca misiune protecţia zonei petroliere Prahova. Probabil şi sovieticii intuiau acest lucru şi aveau din această cauză un alt tip de probleme. În toamna anului 1940 serviciile sovietice au avut şi alte preocupări pe teritoriul României. La 20 noiembrie 1940, Inspectoratul General al Jandarmeriei atenţiona unităţile din toată ţara că N.K.V.D.-ul a început să introducă pe teritoriul României în zonele cu populaţie evreiască semnificativă, armament şi muniţii. Acestea erau trecute prin anumite puncte din nordul Bucovinei sau camuflate în bagajele refugiaţilor veniţi din Transilvania şi Maramureş. Alte puncte de trecere erau şi la graniţa cu Bulgaria. Vapoarele sovietice aduceau armele şi muniţiile până în portul Varna, după care cu ajutorul unei reţele bine organizate erau trecute în România. 66 Această acţiune era destul de amplă şi cu ramificaţii nebănuite. La 12 februarie 1941, SSI-ul confirma într-o notă informativă implicarea Legaţiei Sovietice de la Bucureşti. Un număr restrâns de lucrători din cadrul personalului acestei instituţii primise ordin de la Moscova de a face tot posibilul pentru a-i înarma pe comuniştii români. SSI-ul avea informaţii că armele au fost aduse prin nord-vestul şi nordul României. Acestea erau ascunse în portierele maşinilor, în valizele diplomatice sau chiar trimise prin curieri diplomatici. Până la sfârşitul lunii ianuarie 1941, peste 1500 de revolvere de tip „Nagant”, calibrul 7,65 mm au fost trecute de sovietici în România. 67 Din această cauză, dar şi ca urmare a altor informaţii, la 18 februarie 1941, la sugestia Ministerului Afacerilor Externe dar şi a lui Grigore Gafencu, generalul Ion Antonescu a dat ordin ca tot personalul Legaţiei Sovietice din Bucureşti „să fie urmărit de aproape în toate deplasările () discret şi cu tact”. Se răspundea astfel şi la permanenta supraveghere a Legaţiei României de la Moscova de către N.K.V.D. 68 Aducerea acestor arme şi muniţii în România de către un stat precum Uniunea Sovietică, folosind pentru acest lucru inclusiv serviciile diplomatice, este mai mult decât neobişnuită. Care era motivul pentru care anumiţi evrei şi comuniştii erau înarmaţi? Aveau cumva misiunea de a destabiliza ţara în anumite momente? Câte din aceste arme au fost folosite în timpul rebeliunii legionare?De fapt, o parte din răspunsuri au apărut după 22 iunie 1941, dar într-un context probabil diferit decât şi-ar fi dorit sovieticii. Pericolul era însă real şi a obligat Marele Stat Major să adopte câteva măsuri de siguranţă. La 2 aprilie 1941, acesta emitea ordinul strict secret Nr. 220.010/B în care arăta: „Unele incendii petrecute în ultimul timp precum şi unele încercări de a se trece la acte de sabotaj arată în mod evident că organizaţiile politice extremiste legionare şi comuniste precum şi agenţii unor puteri străine continuă să activeze urmărind slăbirea forţei de rezistenţă a statului. Ca atare, toate Comandamentele trebuie să prevadă dispoziţiunile date referitoare la siguranţa internă şi să precizeze continuu aplicarea lor cu toată seriozitatea. Între aceste măsuri trebuiesc să se dea o deosebită importanţă dispoziţiunilor care prevăd: A. Toţi ofiţerii să fie continuu înarmaţi (chiar atunci când ies în civil); B. Ofiţerii superiori şi generalii în special trebuie să-şi ia măsuri de siguranţă la domiciliu (); C. Comandamentele şi toate unităţile trebuie să urmărească şi să asigure o pază suficientă şi bine executată a localului în care se găsesc. D. O verificare continuă a întregului personal. E. Un control amănunţit al întregului local pentru a preveni introducerea de arme sau material exploziv” 69 La cumpăna dintre anii 1940-1941, sovieticii au intensificat şi acţiunile de influenţare a opiniei publice atât în mediul - 35 -
Page 1 and 2: Magazin al Fundaţiei „Mareşal A
Page 3 and 4: LIDERUL Eroilor, recunoștință ș
Page 5 and 6: AGENDA FUNDAŢIEI Alina Mădălina
Page 7 and 8: EVENIMENT Ziua Forțelor Terestre
Page 9 and 10: EVENIMENT Spectacol artistic Încep
Page 11 and 12: EVENIMENT nu prea te încap pantalo
Page 13 and 14: EVENIMENT ordinea poziţiilor din g
Page 15 and 16: TEATRELE DE OPERAŢII Biserica rom
Page 17 and 18: TEATRELE DE OPERAŢII acoperăminte
Page 19 and 20: TEATRELE DE OPERAŢII Batalionul 34
Page 21 and 22: TEATRELE DE OPERAŢII DEPARTE DE CA
Page 23 and 24: ISTORIE, CULTURĂ Din jurnalul buzo
Page 25 and 26: ISTORIE, CULTURĂ daţi români. Am
Page 27 and 28: ISTORIE, CULTURĂ Scrisori de pe fr
Page 29 and 30: ISTORIE, CULTURĂ Centenarele Aeron
Page 31 and 32: ISTORIE, CULTURĂ riodic în diferi
Page 33 and 34: ISTORIE, CULTURĂ ”N-aveam cum s
Page 35: ISTORIE, CULTURĂ Operațiuni infor
Page 39 and 40: ISTORIE, CULTURĂ Armata Română,
Page 41 and 42: ISTORIE, CULTURĂ Infanteria român
Page 43 and 44: ISTORIE, CULTURĂ înzestraţi cu s
Page 45 and 46: ISTORIE, CULTURĂ Centrul Militar J
Page 47 and 48: ISTORIE, CULTURĂ În garnizoana de
Page 49 and 50: ISTORIE, CULTURĂ Bucureşti, Centr
Page 51 and 52: ISTORIE, CULTURĂ Abordări economi
Page 53 and 54: ISTORIE, CULTURĂ este dominat de r
Page 55 and 56: ISTORIE, CULTURĂ Vagabondajul, vec
Page 57 and 58: ISTORIE, CULTURĂ sul de indentific
Page 59 and 60: ISTORIE, CULTURĂ paie», unde «oa
Page 61 and 62: ISTORIE, CULTURĂ în parte prin «
Page 63 and 64: ISTORIE, CULTURĂ „Les trois glor
Page 65 and 66: ISTORIE, CULTURĂ mul feroce şi pa
Page 67 and 68: ISTORIE, CULTURĂ ziţiei de stâng
Page 69 and 70: ISTORIE, CULTURĂ niţii erau adăp
Page 71 and 72: ISTORIE, CULTURĂ Sensul lecturii
Page 73 and 74: ISTORIE, CULTURĂ RAFTUL CU CĂRŢI
Page 75 and 76: ISTORIE, CULTURĂ căpitanul Verney
Page 77 and 78: MEMORIA VETERANILOR Un căpitan vet
Page 79 and 80: MEMORIA VETERANILOR gazetar, George
Page 81 and 82: TEORIE MILITARĂ Conceptul de aerom
Page 83 and 84: TEORIE MILITARĂ clasici: Forţe-Ti
Page 85 and 86: TEORIE MILITARĂ acţiuni pe zone
Page 87 and 88:
TEORIE MILITARĂ Forțele speciale,
Page 89 and 90:
TEORIE MILITARĂ Nevoia de speciali
Page 91 and 92:
AREAL BUZOIAN Istorie și artă pe
Page 93 and 94:
MOZAIC BUZOIAN Tradiția și adevă
Page 95 and 96:
MOZAIC BUZOIAN Un sfârșit ce repr
Page 97 and 98:
MOZAIC BUZOIAN Școala altfel Anul
Page 99 and 100:
MOZAIC BUZOIAN Ziua Veteranilor la
Page 101 and 102:
MOZAIC BUZOIAN Noaptea muzeelor De
Page 103 and 104:
CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU
show all

Eroilor, flori Åi recunoÅtinÅ£Ä - FundaÅ£ia "MareÅal Alexandru Averescu"

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?

Eroilor, flori Åi recunoÅtinÅ£Ä - FundaÅ£ia "MareÅal Alexandru Averescu"