Gheorghe POPA - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat

* * *
Şc oala din Buteşti era de 8 c lase. Şi cu toate c ă înscrierea la
şcoală se făcea fără probe de control, feciorul Ghiţă a trebuit să
treacă proba lanului de păpuşoi: părinţii i-ar fi permis înscrierea
la şcoală la vîrsta de 7 ani neîmpliniţi, n um ai da c ă în vara premergătoare
ar fi îngrijit sufic ient lanul. Dar ac eastă „probă” s-a
dovedit a fi peste puterile lui 1 .
În general, profesorii din Buteşti, după mărturisirea de peste
35 de ani a dlui Gh. Popa, „erau şi ei oameni, adică erau orgolioşi,
d ar fără ifose, erau agitaţi, dar nu abuzau de privelegiile
vîrstei, erau severi, dar nu maliţioşi, erau ambiţioşi, dar nu marginalizau,
erau pedepsitori, dar nu ranchiunoşi. Dar mai întîi de
toate erau profesionişti c are, cu povara obligaţiunilor copleşitoare,
îşi făc eau onest şi sinc er datoria. Într-un cuvînt, aveau un
comportament ce nu trebuia să distoneze cu tradiţia, la moment, a
şcolii şi, în general, cu felul de a fi al buteştenilor” (Gh. Popa,
Despre pedagogii anilor 60, lucr. cit., p. 319).
* * *
După absolvirea şcolii de 8 ani din sat, buteştenii luau, de obicei,
drumul satului vecin – Cobani. Prezenţa lor aici era marcată
atît de continuarea studiilor, cît şi de prilejul de a gusta din viaţa
aproape independentă a inernatului. Astfel înc ît mulţi dintre buteşteni
se înscriu în parametrii Smărăndiţei lui Creangă: „îi între-
1 Vă daţi prea bine seama că pentru Pompiliu Popa, directorul şcolii, nu era
nici o problemă să-şi înscrie nep otul în clasa întîi chiar şi de la … 5 ani.
6