Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 8 a u g u s t 2 0 0 8 ...

` n s e m n \ r i
Dac\ singura solu]ie de supravie]uire pentru
literatura român\ în timpul regimului comunist
fusese s\ se fereasc\ cât mai mult de n\molul
ideologic, dup\ 1990 lucrurile se schimb\.
Vaclav Havel, dramaturgul întemni]at devenit pre[edinte
Literatur\ [i politic\
al Cehoslovaciei [i chiar exemplul lui Nicolae Manolescu
care particip\ la cursa pentru pre[edin]ia României în
1996, pentru a lua numai atacurile la vârful piramidei
politice. În 1990, într-o alt\ zon\ a lumii, Peru, Mario
Vargas Llosa a candidat [i el la pre[edin]ie.
O}IUNEA de cultur\ include, laolalt\ cu [i perpetuaser\ o ideologie na]ionalist\ în interiorul unei
N
Într-un articol din 1990 („Contrapunct“, nr. 30),
literatura, arta, teatrul etc. [i politica. Iat\ ordini care se credea socialist\, de[i nu avuseser\ propriuzis
putere politic\. Foarte interesant\ este în acest context
Mircea C\rt\rescu se arat\ îngrijorat de faptul c\ literatura
ce r\spuns simplu le d\ Nicolae Manolescu,
se va scinda, din cauza politicului, între cei care sunt
la începutul anilor ’90, în România teza lui Virgil Nemoianu din O teorie a secundarului
pro [i cei care sunt contra guvern\rii. Cazul genera]iei
literar\ (nr. 7, 1991), acelora care se (Univers, 1997): „Marii scriitori ai secolului al XXlea
au exprimat unii idei conservatoare [i chiar au fost
optzeci este [i el unul special. La începutul anilor ’90,
ar\taser\ nedumeri]i de faptul c\ revista
optzeci[tii sunt printre aceia care aleg mai degrab\
aloca din ce în ce mai mult spa]iu dup\ fasci[ti (T.S. Eliot, Yeats, Faulkner, D.H. Lawrence,
jurnalismul decât partidul, care vor alege s\ nu se implice
revolu]ie unor chestiuni care ]ineau de Heidegger, Benn, Th Mann, Celine, Giraudoux, Claudel,
imediat în USR, înfiin]ând în schimb o editur\
politic\. Care priveau ca fiind cel pu]in Borges, Gombrowicz etc.), al]ii au respins lumea modern\
proprie [i o revist\, iar peste câ]iva ani [i o asocia]ie a
stranie, dac\ nu pur [i simplu aberant\, cu totul: Kafka, Beckett, Ionesco, al]ii [i-au modificat
scriitorilor, ASPRO. Sistemul politic românesc de la
o asemenea deschidere voluntar\ a oamenilor de cultur\ pozi]iile stângiste ini]iale sau le-au regretat: Auden, Dos
începutul anilor ’90 amesteca oameni vechi cu
spre o zon\ a societ\]ii devenit\ la maxim de gre]oas\ Passos, Malraux, Camus, Maiakovski, Esenin.” To]i
oameni noi, iar în timp ce oamenii vechi erau frustra]i
în România postbelic\. Dac\ singura solu]ie de supravie]uire autorii mari ai lumi, spune Virgil Nemoianu, par s\-[i
[i înfrico[a]i de instabilitatea probabil\ a pozi]iei lor,
pentru literatura român\ în timpul regimului comunist fi abandonat, mai devreme sau mai târziu, idealurile de
oamenii noi erau puternic dezam\gi]i de noua stare de
fusese s\ se fereasc\ cât mai mult de n\molul ideologic, stânga. Nu sunt în m\sur\ s\ generalizez, dar cel
lucruri. Cei pro [i cei contra nu se aflau pe pozi]ii
într-o perioad\ în care politica nu era de fapt decât un pu]in cazul României pare s\-i dea dreptate. S\ ne gândim
ireconciliabile politic, dar reconciliabile în plan social
instrument de represiune în mâna unui grup de numai la epoca interbelic\, pentru a nu ne întoarce chiar
[i individual, erau pur [i simplu adversari pe toate
oameni afla]i la putere, dup\ 1990 lucrurile se schimb\. la pa[opti[ti, pentru a nu intra în zona Eminescu etc.
fronturile.
N\molul ideologic se dilueaz\ în ape tulburi, pe care Dac\ na]ionalismul în timpul regimului dictatorial era
Ciudat\ trebuie s\ i se fi p\rut, ne d\m seama abia
acum [i oamenii de cultur\ au voie s\ încerce m\car de în]eles ca reac]ie la sovietizare, împingerea grupului
acum, poetei britanice Fleur Adcock, aflat\ în vizit\
s\ le limpezeasc\. În 1990, Gabriel Liiceanu explica, de gheril\ cultural\ din anii ’30, Eliade, Cioran [i Noica,
în România, întrebarea pe care i-o pune Denisa Com\nescu,
cu ocazia particip\rii la o conferin]\ în Luxemburg, care se formaser\ în raza discursului de dreapta al lui
în august 1990 (România literar\, nr. 31), despre rela]ia
c\ societ\]ile totalitare sunt de fapt, în mod paradoxal, Nae Ionescu, spre raftul din vitrina libr\riilor dup\ 1990,
pe care o are ca scriitor cu politica: „Acas\, noi poe]ii
depolitizate, într-un asemenea tip de societate, de[i ace[tia fuseser\ recupera]i înc\ din timpul regimului
avem întotdeauna o atitudine în politic\ [i în ceea ce
închis\, politica fiind monopolizat\ de o minoritate, iar totalitar, nefiind vorba prin urmare de o culpabilizare
se întâmpl\ în general,” de[i trebuie în]eles c\ „facem
cultura devenind o modalitate de transgresare, c\p\tând a criticii care s-o fi îndemnat s\ scoat\ în fa]\ vechile
ceva expres politic numai dac\ ne al\tur\m unui partid.”
astfel, nea[teptat, ea îns\[i o semnifica]ie politic\. victime, s-ar explica în primul rând prin faptul c\ ace[tia
Iat\ r\spunsul. Rolul scriitorilor pare s\ reias\ din acest
Teoretic, politizarea culturii s-ar manifesta bipolar întro
dictatur\: în sensul puterii [i, respectiv, în opozi]ie cu idealizat\ mereu de lumea cultural\ româneasc\ intrat\
fuseser\ actori principali pe o scen\ a literaturii interbelice
r\spuns [i, subscriem, nu este acela de a sus]ine o anumit\
ideologie politic\, în sensul în]eles de critica marxist\
puterea. Literatura în sensul puterii poate fi îns\, teoretic, în conul de umbr\ al comunismului dup\ 1948. Da, dar
de exemplu. Este vorba de o rela]ie mai complicat\,
eliminat\ din start, supravie]uirea ei estetic\ fiind în na]ionalismul lui Eliade, Noica, Cioran nu devine, ci
asem\n\toare cu aceea dintre scriitor [i diferitele trenduri
cele mai multe cazuri imposibil\. Chiar [i atunci când revine dup\ 1989.
literare. Scriitorul gliseaz\ de la un câmp politic la altul,
reu[e[te s\ r\mân\ în via]\, aceast\ literatur\ necesit\ S\ lu\m cazul particular al lui Constantin Noica.
de la un câmp literar la altul, pentru a vorbi în
conectarea în permanen]\ la aparate critice sofisticate, Katherine Verdery observ\ (în op.cit.) c\ a fi împotriva
termenii lui Bourdieu, rolul lui fiind de fapt acela de
eficace în a pompa oxigenul [i sângele care le lipse[te regimului lui Ceau[escu echivala în România comunist\
a-[i „tr\da“ ideologia atunci când aceasta se dovede[te
de fapt operelor. Literatura în opozi]ie cu puterea rezista cu a fi european. Iar Noica formase la P\ltini[ totu[i
gre[it\.
ducându-[i aproape toate b\t\liile pe domeniul care le pro-europeni. Totodat\ îns\, filozoful furniza [i argumente
Situa]ia de la începutul anilor ’90 pare s\ se fi schimbat
apar]inea, pe hârtie, pa[ii f\cu]i în afara paginii de prolifice pentru protocroni[ti. Na]ionalismul [i proeuropenismul
lui Noica necesitau o interpretare foarte
în România, cel pu]in ceea ce prive[te rela]ia scriitorului
literatur\ nefiind altceva decât pa[i f\cu]i în gol. În golul
cu politica. Problema pare s\ fie de data aceasta dezam\girea
puterii. F\r\ îndoial\ îns\, hârtia pe care s-a scris aceast\ fin\, pentru a-[i putea explica convie]uirea. Noica
pe care a sim]it-o pân\ la urm\ scriitorul însu[i în rela]ia
istorie comunist\ a literaturii întina [i amesteca deseori este de altfel prima surs\ a unei uria[e confuzii postdecembriste
sa cu politica. Iat\ îns\, în loc de concluzie, r\spunsul
lucrurile.
în leg\tur\ cu câ]iva dintre oamenii de cultur\ români
lui Sorin Alexandrescu la o anchet\ din Observatorul
Rela]ia literaturii cu politica fusese într-atât pervertit\ cei mai importan]i în acest moment în ochiul public, o
cultural (nr. 276, 2005), Care sunt mizele culturale ale
în comunism, încât scriitorii care se implic\ în aceast\ confuzie între dreapta [i extrema dreapt\. Dincolo
României de azi?: „Eu cred c\ pot exista fapte de cultur\
sfer\ a societ\]ii dup\ 1989, fie ca jurnali[ti, fie îns\ de o anumit\ ideologie sau alta, cert este c\ oamenii
independente de politic\, dar nu mize culturale, c\ci ele
f\când propriu-zis politic\, înscriindu-se adic\ într-un de cultur\ au f\cut tot timpul politic\ în România [i
implic\, volens nolens, o politic\ a culturii [i aceasta
partid, sunt privi]i de c\tre cititorii lor cel pu]in cu c\, de[i uneori puterea p\rea s\ fi pierit din mâinile
a existat numai în epocile în care au activat for]e sociale
suspiciune. Omul de cultur\ d\ dovad\ de lips\ de lor, un cuvânt au avut întotdeauna, într-un fel sau
suficient de puternice – partide, reviste, grupuri de
profesionalism, atunci când, în loc s\ se ocupe de cultur\, altul, de spus.
presiune – care s\ impun\ o astfel de politic\. (...) Politic\
alege s\ r\t\ceasc\ prin sfere atât de profane. Cultura Cazul Europei de Est nu putea decât s\-i contrazic\
a culturii f\ceau Crainic, Lovinescu, Nae Ionescu
înseamn\ îns\ [i o cultur\ politic\. Eseul politic, cel pe Michel Foucault [i Gilbert Deleuze, care considerau
etc.” Abandonând politicul, scriitorii abandoneaz\ a[adar
pe care-l vor practica de exemplu Nicolae Manolescu c\, dup\ mai 1968, intelectualul înceteaz\ s\ mai vorbeasc\
[i politica cultural\. Dar î[i permite cultura de fapt luxul
sau Ileana M\l\ncioiu dup\ 1990, este un subgen literar. în numele maselor, s\ se erijeze în con[tiin]a lor, pentru
de a ignora în absolut politica, atunci când acest lucru
Iar de la afacerea Dreyfus încoace, rolul intelectualui c\ masele oricum [tiu. Intelectualul pare s\ mai aib\
înseamn\ în acela[i timp s\ se lase ignorat\ de ea?
(categoria scriitorului subsumându-se) a fost [i acela de înc\ sau cel pu]in î[i mai revendic\ deocamdat\ rolul
a lua atitudine în problemele societ\]ii, de a se de con[tiin]\ în aceast\ parte a lumii: exemplul lui
Cristina ISPAS
implica. Cititorii români se obi[nuiser\ îns\ s\ vad\
în scriitori nu intelectuali publici (mutandis mutandi,
distinc]ia pe care o face Adrian Gavrilescu în Noii
precupe]i, Compania, 2006, func]ioneaz\ [i aici), ci Fototeca României literare
18
profesioni[ti ai scrisului (!).
Nici faptul c\ o parte din critica româneasc\ se
lanseaz\ dup\ 1990 într-un proces al revizuirilor literare
lansat de pe pozi]ii etice, c\ se str\duie[te adic\ s\
des]eleneasc\ de b\l\riile ideologice solul literaturii
române postbelice, totodat\ ar\tându-se dornic\ s\
participe la noua via]\ politic\ a României, nu era de
natur\ s\-i ajute prea mult pe cei afla]i în confuzie.
Pentru a clarifica lucrurile, în timp ce unii oameni
de cultur\ aleg s\ fac\ propriu-zis politic\ (Mircea
Dinescu, Ana Blandiana, filozofii Mihai {ora [i Andrei
Ple[u se al\tur\ imediat dup\ 1989 Frontului Salv\rii
Na]ionale), al]ii aleg dup\ 1990 calea jurnalismului,
adic\ mai degrab\ opozi]ia. De altfel, cei din prima
categorie f\cuser\ politic\ [i înainte, fiind dintre cei
care se opuseser\ f\]i[ regimului lui Ceau[escu. Katherine
Verdery (în Compromis [i rezisten]\, Humanitas, 1994)
observ\ c\ intelectualii în[i[i fuseser\ aceia care creaser\
Andrei Ple[u [i George Macovescu, 1977
România literar\ nr. 31 / 8 august 2008
Foto: Ion Cucu