Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din RomÃ¢nia 8 a u g u s t 2 0 0 8 ...

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


a c t u a l i t a t e a Centenar „Lumina de la V\lenii de Munte“ România literar\ nr. 31 / 8 august 2008 4 Am deschis aceste cursuri de var\ cu scopul dublu: de a trezi sufletul românesc de pretutindeni [i de a schimba, prin acest suflet, chiar formele de stat `n care tr\ia poporul nostru. N. Iorga I DEEA de a lua fiin]\ o institu]ie cultural\ care prin programul ei s\-i uneasc\ pe to]i românii `ntr-un cuget [i sim]iri a fost mai veche [i vehiculat\ cu ocazia comemor\rii de la Putna, `n 1904, a 400 de ani de la moartea lui {tefan cel Mare. La 11 iunie 1908, `n paginile ziarului „Neamul românesc“ se anun]a c\ mai mul]i profesori [i `nv\]\tori au hot\rât s\ ]in\ cursuri de vacan]\ la V\lenii de Munte, pe timp de o lun\, iar ziarul prahovean „Biruin]a“ scria c\ aceast\ ini]iativ\ s-a n\scut din „dorin]a de a r\spândi cât mai mult\ lumin\ [i `nv\]\tur\ bun\. {i ce satisf\cut va fi `n sufletul s\u marele profesor când se va vedea `nconjurat de tineri dornici s\ se lumineze din lumina gândirii [i [tiin]ei lui“. Cursurile de var\ de la V\lenii de Munte, care mai târziu vor purta numele celui care le-a ini]iat, au fost deschise `n seara zilei de 2 iulie, `ntr-o miercuri, [i au ]inut pân\ la 2 august 1908. La deschidere au participat 50 de „cursi[ti“ (termen dat de N. Iorga), dar pe parcurs au fost audiate de peste 150 de participan]i veni]i pe cont propriu din Vechiul Regat, dar [i din Transilvania [i Bucovina, intelectuali, studen]i, mul]i `nv\]\tori, elevi din cursul superior, meseria[i, negustori, dar [i ]\rani din `mprejurimile Teleajenului. Printre cei sosi]i din Transilvania [i Bucovina se aflau c\rturari de elit\, majoritatea istorici ca: Alexandru Lapedatu, Simion Mândrescu, Ion Lupa[, Onisifor Ghibu, Ion Ursu, George Tofan, dar [i „`nv\]\tori din Prahova, Olt [i Dobrogea“. Este prezent [i fostul student al Profesorului, Vasile Pârvan, care venind de la Ia[i „a fermecat publicul cu frumuse]ea poetic\ a conferin]elor sale“. Inaugurarea primei edi]ii a cursurilor a fost onorat\ de N. Iorga care a ]inut prelegerile „Istoria Românilor“ [i „Istoria literaturii române[ti“. ~n aceast\ prim\ edi]ie au mai conferen]iat universitari, unii cu titluri academice ca: {tefan Bogdan – „Economia na]ional\ româneasc\“, Vasile Bogrea – „Istoria literaturii române[ti“, N. Dobrescu – „Istoria bisericii române[ti“, Alexandru Lapedatu – „Din istoria românilor“, Gh. Munteanu Murgoci – „Geografia româneasc\“. ~n cursul anilor, tribuna Universit\]ii de Var\ „N. Iorga“ din V\lenii de Munte a fost onorat\ de o serie de personalit\]i marcante din ]ar\, dar [i din str\in\tate, cursurile având rezonan]\ [i european\. Amintim câteva ilustre personalit\]i care, prin conferin]ele lor, au dat lumin\ [i prestigiu institu]iei de cultur\ create de N. Iorga `n 1908. ~n literatur\, pân\ la sfâr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial, de la tribuna Universit\]ii au conferen]iat: Barbu {tef\nescu Delavrancea, Sextil Pu[cariu, Bogdan Duic\, M. Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Radu Gyr, Elena V\c\rescu [.a. Din domeniul [tiin]ei s-au remarcat prin contribu]ii aduse de la catedra Universit\]ii, Dimitrie Pompei, Ion Cantacuzino, C. Anghelescu, Petre Andrei, P. Antonescu, Dimitrie Gusti, Nae Ionescu, Ion Simionescu, Romulus Vuia etc. Mul]i oameni politici s-au bucurat de a fi invita]i de N. Iorga la Universitatea de la V\lenii de Munte, ca: Armand C\linescu, C. Argetoianu, A. C. Cuza, Tache Ionescu, Alex. Vaida Voievod, M. Manolescu, V. Madgearu, gazetarul Pamfil {eicaru, scriitorul Cezar Petrescu [i mul]i al]ii. Dintre oamenii de teatru au fost adu[i de N. Iorga la V\leni actorii: Ion Manolescu, Ion Livescu [i regizorul N. Massim. {i tot la invita]ia Savantului, au venit la V\lenii de Munte regina Maria `n 1922, regele Ferdinand `n 1924, principesa Elena `n 1928, iar regele Carol al II-lea a asistat la cursuri `n 1930, 1934 [i 1936. Se [tie c\ majoritatea prelegerilor aveau caracter istoric, abordând atât istoria na]ional\, cât [i cea universal\. Istorici ca Al. Xenopol, Vasile Pârvan, Silviu Dragomir, Andrei O]etea, N. B\lcescu, D. Berciu, N. Cartojan, C. C. Giurescu, Al. Lap\datu, Ion Lupa[, C. Moise, P. P. Panaitescu, Vasile Netea, Aurelian Sacerdo]eanu, Barbu Theodorescu, biograful lui N. Iorga, au dat str\lucire [i prestan]\ Universit\]ii de Var\ „N. Iorga“ de la V\lenii de Munte. ~n toate edi]iile cursurilor, N. Iorga a intuit necesitatea aducerii la V\leni [i a unor personalit\]i str\ine, bine cotate pe plan european, care au ridicat valoarea actului de cultur\ [i educa]ie a Universit\]ii fondate de cel mai mare istoric român. A[a se explic\ interesul particip\rii str\ine la cursuri: Jarnic Her]wig [i Muller Iaroslav din Praga; Emmanuel Martonne – Paris; dr. Moses Gaster – Londra, lingvi[tii Craiger [i dr. Wright – Londra, dr. Champan de la Universitatea din Manchester, membru al ilustrei Royal Society, dr. Victor Roth, Fr. Muller [i Heinz Brandseh din Germania, dr. Richard Csaki [i profesorii Bathory Laios, Arpad Bitay din Ungaria, Louis Courtois – Elve]ia, prof. S. Glixelli – Polonia, prof. I. Petrovici din Belgrad etc. Cu unele intermiten]e, Universitatea de Var\ „N. Iorga“ de la V\lenii de Munte a fost activ\ pân\ `n 1946 când s-a impus desfiin]area ei. ~n iulie 1968 a fost redeschis\ sub auspiciile Societ\]ii {tiin]ifice Istorice, dar `n 1978 a fost din nou `nchis\. Cursurile vor fi reluate cu mult fast dup\ 1990 [i continuate [i ast\zi ca un act de cultur\ [i civiliza]ie. ~n august anul acesta avem bucuria [i mândria s\ comemor\m, `n s\rb\toare, 100 de ani de la `nfiin]area Universit\]ii de Var\ „N. Iorga“, aducându-ne mereu aminte de marele c\rturar [i istoric. Ion IV|NESCU
Este aici un paradox: personajele cele mai senine în fa]a r\ului produc cititorului cea mai mare agita]ie. Poate pentru c\ nu [tiu s\ se apere singure. a c t u a l i t a t e a EXIST| un drum al c\r]ilor, o scurt\tur\ care duce de la un titlu la altul. Citind acum [i în român\, cu aceea[i pasiune ca prima dat\, Les testaments trahis –Testamentele tr\date ale lui Kundera (în traducerea lui Vlad Russo, Humanitas 2008), am dat din nou peste referiri la un roman dintre cele care a[teptau de mult, acas\ la mine, s\ le vin\ rândul la citit: America de Franz Kafka. L-am cump\rat în 1995, l-am început, l-am r\sfoit, l-am ]inut o vreme prin preajm\, apoi l-am pus în bibliotec\, în „sala de a[teptare”. Nu e socotit dintre marile c\r]i kafkiene, nici ca tipicitate, nici ca izbând\. Pomenit în discu]ii, romanul produce o grimas\ de tip, „merge, dar”. Pentru cei mai mul]i, Kafka înseamn\ Procesul, Castelul, Metamorfoza [i Colonia penitenciar\. Or, America mi se pare cea mai limpede cale pentru oricine vrea s\ în]eleag\ universul kafkian [i personajele lui. Tocmai pentru c\ e o istorie relativ „normal\”. Kafka a publicat în 1913 un prim capitol, Fochistul, din vreo zece scrise. Cartea e neterminat\ [i era destinat\, la fel ca toate manuscrisele kafkiene, focului. Dup\ 1927, prietenul Max Brod, pe care Kundera îl trateaz\ cu destul\ asprime, ca pe o „v\duv\”, dac\ nu abuziv\, m\car extrem de m\rginit\, public\ romanul cu titlul America, de[i varianta de titlu din manuscris e Der Verschollene (ceea ce s-ar putea traduce prin Disp\rut f\r\ urm\). Partea în care cititorul de azi poate reg\si universul pe care-l numeam „normal” – literar vorbind – este povestea unui b\iat german, Karl Rossmann, din momentul în care debarc\ la New York. Din pricina unei întâmpl\ri nefericite cu o slujnic\, fusese trimis de p\rin]i în America. Nostimada e c\ nu el o seduce pe servitoare, dimpotriv\, ea îi face un copil, f\r\ ca b\iatul de 16 ani s\ în]eleag\ exact ce i se întâmpl\. Ajuns în lumea nou\, el trece dintrun mediu în altul, asemenea unui erou picaresc. O mul]ime de obi[nuin]e romane[ti trimit c\tre ce te a[tep]i mai pu]in: c\tre foiletonul de secol XIX. Desigur, prin vârsta eroului, influen]ele sunt [i din Dickens, cum a m\rturisit chiar autorul. B\iatul inocent, pândit pe dup\ col]ul câte unui capitol, de personajele tic\loase [i depravate, c\rora le încape mereu în mân\, dar primind [i sprijin nea[teptat de la oameni genero[i, ]ine, într-adev\r, de un tip de roman pe care nimeni nu-l asociaz\ cu Kafka. Lipsit de hipersensibilitate artistic\, de acel „nu [tiu ce” care distinge un creator de un condeier, alt autor din aceea[i perioad\ (cartea a fost scris\ între 1912-1914) ar fi f\cut din intriga aceasta un roman de aventuri oarecare. Or, înc\ de la primul capitol exist\ un evantai de „st\ri de suflet” tipic kafkiene. Reperul, pentru eroul principal, nu mi se pare în Dickens, ci în Dostoievski: Mî[kin, din Idiotul. Inocen]a lui Karl e absolut\, nu are leg\tur\ cu vârsta. El poate fi socotit un sfânt (Mî[kin e un personaj cristic) sau un idiot, în func]ie de cel care Un român într-un roman de Kafka îl judec\. În fond, îns\, tân\rul Rossman dep\[e[te tulbur\tor, odat\ cu secolul pe care-l reprezint\, [i modelul dickensian [i modelul dostoievskian. Ce izbe[te la el e mult dincolo de etic, ]ine de raportul direct cu ceea ce ne e dat în lume ca de la sine în]eles. Fiecare din noi are, pentru supravie]uire, o plas\ de siguran]\ format\ din judec\]i primite de-a gata, pe care nu ne d\ prin minte s\ le punem în discu]ie. Un set de reflexe de gândire [i de apreciere care reprezint\ un fel de sistem osos al realit\]ii [i f\r\ de care totul ne-ar aluneca printre degete. Karl Rossmann nu pare s\ aib\ nici o pre-judecat\, el e ca unul care vede totul pentru întâia dat\. Are o inocen]\ de dinainte de ceea ce se nume[te l’âge de la raison, de dinaintea judec\]ilor preluate, [i o nedumerire în fa]a realit\]ii care s-ar putea numi fenomenologic\. Nimic nu e de la ceilal]i, nici ca la ceilal]i. Nimic nu e de la sine în]eles. (Dac\ Sein und Zeit ar fi un roman, Karl i-ar putea deveni narator). UN EROU de acest tip nu are cum s\ suporte à la longue existen]a, pentru c\ ea nu-i ofer\ cel mai mic cotlon familiar, cel mai mic element sigur. Nu ai de ce s\ te ag\]i, nu ai cum s\ te odihne[ti. M-a izbit un detaliu: în romanul America îns\[i prezen]a binelui, rezolvarea unei situa]ii, ajutorul în momente de cump\n\ sunt, toate, profund nelini[titoare. Karl nu le în]elege, ele nu par bazate pe nimic, a[adar î]i creeaz\ sentimentul c\, a[a cum s-au dobândit, „nemeritat”, la fel se vor pierde. Iar b\iatul nu se opune binelui, cum nu se opune nici r\ului, nu e recunosc\tor pentru prima situa]ie, dar nu se tânguie nici pentru a doua. E cu adev\rat dincolo de bine [i de r\u pentru c\, îngro[ând pu]in lucrurile, nu are prejudecata c\ binele e bun [i r\ul e r\u, aproape c\ nu le distinge. Înc\ de la prima încurc\tur\, pe vapor, dup\ pierderea geamantanului [i discu]ia tot mai sumbr\ cu c\pitanul [i fochistul, când apare unchiul salvator, senatorul bogat, ca un deus ex machina, Karl se las\ luat de ruda lui acas\ ca [i cum ar fi purtat de un val la un ]\rm necunoscut. Când, într-un mod care, dac\ n-ar fi pur kafkian ar fi tras de p\r, protec]ia unchiului înceteaz\ abrupt la un miez de noapte, moment precedat de întâmpl\ri incoerente, tân\rul Rossmann e la fel de senin, nu-[i face cea mai mic\ grij\. Anxietatea, în schimb, apar]ine cititorului. Este aici un paradox: personajele cele mai senine în fa]a r\ului produc cititorului cea mai mare agita]ie. Poate pentru c\ nu [tiu s\ se apere singure. În carte apar o mul]ime de toposuri kafkiene, de[i povestea, cum spuneam, nu e tipic\: spa]iile derutante, labirintice (tip Escher), cu sc\ri [i etaje, u[i încuiate, apoi administra]ia cu oamenii ei [i etapele ei de neîn]eles, care te fac s\ te compor]i bizar (dintr-un impuls inexplicabil, când se angajeaz\, Karl î[i ascunde numele, preferând s\ declare c\-l cheam\ Negro). În zona administrativului, „Chiar [i în situa]iile cele mai limpezi mereu se g\se[te câte unul care s\-i fac\ griji altuia”. Îns\[i scena seducerii (discutat\ [i de Kundera în eseul lui) [i tot ce ]ine de sex (episoadele cu Brunelda) sunt, la Kafka, la fel de incomprehensibile ca administra]ia. PENTRU MINE a fost o surpriz\ apari]ia în primul capitol al romanului, cel pe care autorul l-a socotit demn de publicare, a unui român într-un rolcheie. Când, în momentul debarc\rii, Karl se întoarce la cabin\ s\-[i ia umbrela uitat\ acolo, se r\t\ce[te [i d\ peste un fochist, un compatriot neam]. Acesta începe o epopee despre propriile necazuri, pe care tân\rul, uitând de toate ale lui, o ascult\ emo]ionat [i chiar tandru. În relatarea necunoscutului „asumat” pe loc de b\iat, apare [i sursa acestor necazuri: „Ia ascult\ la mine. Suntem noi pe un vapor german? Apar]ine el liniei Hamburg – America? Întrebarea e: de ce n-am putea fi oare numai între germani? De ce ma[inistul-[ef este un român? Îl cheam\ {ubal. S\ vezi [i s\ nu crezi. {i canalia asta scoate untul din noi, care suntem nem]i, pe un vas nem]esc” (trad. Pop Simion [i Erika Voiculescu, rev\zut\ de Radu Gabriel Pârvu). În sprijinul propriilor afirma]ii, fochistul î[i pomene[te „CV-ul”: „{i doar am lucrat pe nenum\rate vapoare – în[ir\ vreo dou\zeci dintro r\suflare, încât îl n\uci pe Karl – [i m-am f\cut remarcat, am fost felicitat, am fost un lucr\tor pe care te po]i bizui, comandan]ii mei au fost mul]umi]i [] în timp ce aici, pe aceast\ troac\, unde totul merge de la sine, [i unde meseria nu-]i cere cine [tie ce, aici, tocmai aici, cic\ nu fac dou\ parale, stau mereu în drumul lui {ubal, lenevesc, trebuie s\ fiu dat afar\ pentru c\ a[ lua – auzi? – leafa de poman\.” Românul î[i face apari]ia în discu]ia, mai bine zis la judecata din fa]a c\pitanului. Vine gata preg\tit cu martori (anticipeaz\ plângerile fochistului) care s\-i confirme spusele. Superiorii lui îi dau dreptate [i par s\ aib\ încredere deplin\ în român. Este el a[a cum îl descrie fochistul pe care îl sus]ine inima lui Karl (de[i nu-l cunoa[te defel, deci ar putea gre[i) sau a[a cum îl consider\ c\pitanul, care arat\ ca un om dintr-o bucat\? Tr\s\tura distinctiv\ a lui {ubal este ambiguitatea. Un personaj alunecos, capabil s\ se fac\ pl\cut [i urât totodat\, poate un mic escroc, nici mai r\u, nici mai bun de atât. Cum se [tie, [i Thomas Mann î[i ia ca prototip pentru escrocul lui, Felix Krull, tot un român. Dar dac\ la Thomas Mann (tot într-un roman neterminat) personajul e seduc\tor, iar la proces se ap\r\ în a[a fel încât nu po]i s\ nu te la[i cucerit de el, la Kafka el e mai degrab\ din categoria personajelor ciudate. Îns\, dac\ ne uit\m bine la celelalte personaje, Kafka plaseaz\ în primul lui roman [i un francez afemeiat, Delamarche, [i un irlandez be]iv, Robinson. Pân\ la urm\, iat\ c\ ideile preconcepute exist\ totu[i în America lui Kafka. • 5România literar\ nr. 31 / 8 august 2008
Page 1 and 2: România literar\ 31 editat\ cu spr
Page 3: a c t u a l i t a t e a Dou\ tablet
Page 7 and 8: Exist\, între apari]iile acestei v
Page 9 and 10: Un ton al demnit\]ii [i al perfecte
Page 11 and 12: C\ aceasta era chiar realitatea, [i
Page 13 and 14: Realismul socialist nu e, astfel, d
Page 15 and 16: a c t u a l i t a t e a Delta D E L
Page 17 and 18: i s t o r i e l i t e r a r \ Costa
Page 19 and 20: p o e z i e Lecturi Basme fantastic
Page 21 and 22: i s t o r i e l i t e r a r \ mai d
Page 23 and 24: Dirijorul Cristian Mandeal [i muzic
Page 25 and 26: Efemer\ în compara]ie cu pictura,
Page 27 and 28: m e r i d i a n e consfin]e[te drep
Page 29 and 30: m e r i d i a n e Flori de c`mp San
Page 31 and 32: a c t u a l i t a t e a Adio, Ada K

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din RomÃ¢nia 8 a u g u s t 2 0 0 8 ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?