Revista Vitralii - Liviu Ioan Stoiciu

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE 17
încurajând-o monosilabic să continue, dar era atent şi la cei doi, doar-doar o
prinde şi vreo frântură din conversaţia lor.
N-a fost să fie aşa. Brusc, ei şi-au dat mâna, „Ţăranul” şi-a continuat
drumul către strada Mihai Eminescu, iar legătura lui, botezată pe loc „Şarpele”,
a plecat trecând chiar pe lângă filor. Ţinea capul în pământ şi părea cu
gândurile aiurea. În mod limpede, discuţia îl marcase.
– Ei, hai că mă duc şi eu într-ale mele. Vă aşteaptă ăla micu’!.., zise
filorul numărul 1.
– Dacă n-o fi şi adormit, râse femeia. Abia scap să-i mai dau să mănânce...
Filorul plecă înapoi pe Ghiocei, avertizând echipa să preia legătura
„Ţăranului”. În toate lucrările care vor urma din acel moment înainte, acesta va
purta numele de „Şarpele”. Cât despre „Ţăran”, acesta a fost lăsat în pace.
Scopul zbuciumului său de peste zi devenise evident.
„Şarpele” nu a ieşit însă direct în şoseaua Ştefan cel Mare. A preferat o
aşa-zisă nouă verificare, trecând printr-un labirint de alei din spatele blocurilor,
apoi printr-un hol de bloc care avea ieşirea pe trotuarul şoselei. Ajuns în faţa
IGP, s-a urcat într-o maşină roşie şi... dus a fost.
Nu l-a urmărit nimeni. Aveam numărul maşinii, ştiam cum arată
„Şarpele”, nu avea rost să riscăm în continuare. A fost aceasta decizia corectă?
A fost! Numai cei din teren ştiu cât de rapid trebuie să gândeşti în asemenea
situaţii şi ce răspundere îţi asumi atunci când iei o asemenea hotărâre.
A doua zi, toţi membrii echipei au fost convocaţi la conducerea Direcţiei
de Contraspionaj pentru a identifica, individual, fotografia celui care, în seara
precedentă, se aflase la volanul autoturismului de culoare roşie. Fotografia era
amestecată printre altele asemănătoare. Toţi au indicat aceeaşi persoană.
„Şarpele” a fost luat în lucru. Peste aproximativ un an a fost arestat.
Fiind ofiţer în cadrul Departamentului Securităţii Statului, a fost judecat
de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.