Revista Vitralii - Liviu Ioan Stoiciu

86 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE
ale boierului Nicolae (Nunuţă) Rosetti-Roznovanu. Cu ajutorul agenturii
ruseşti în oraş a fost răspândit zvonul potrivit căruia, la ceremoniile de la
Mitropolie care vor avea loc în Duminica Tomii, se va da „pomană”. Zvonul
respectiv a adunat în curtea Mitropoliei o mulţime de credincioşi dornici de
milostivenie, majoritatea ţărani de prin satele învecinate.
Pe acest fond diversionist, în dimineaţa zilei de 3 aprilie 1866, Teodor
Boldur-Lăţescu, boier de neam vechi, dar cu „reputaţie îndoielnică” şi cu o
forţă fizică de temut, care pregătise o „declaraţie separatistă”, a mers în
mahalalele Iaşilor, unde a adunat 500 de oameni (după alţii, aproape 700),
înarmaţi cu ciomege şi arme, pe care i-a dirijat spre curtea Mitropoliei şi a
palatului Roznovanu, aflat peste drum. În scurt timp, locul s-a umplut de
„răzvrătiţi”, mulţi îmbătaţi în dimineaţa acelei zile în curţile
familiei Roznovanu.
Tânărul boier Nicolae (Nunuţă) Rosetti-Roznovanu s-a adresat în limba
franceză acelei mulţimi pestriţe adunate în curtea Mitropoliei, cu îndemnul:
„Jos Unirea! Trăiască revoluţia moldavă! Ruşii vor fi aici în câteva ore pentru
a ne ajuta!”. 3 Mulţimea întărâtată a reacţionat în sensul scontat, strigând: „Jos
Unirea!”, „Jos Prinţul străin!”, „Trăiască Moldova!”. Apoi s-a cerut
desprinderea de „Valahia”, fapt ce confirma atingerea scopului ocult, urmărit
de capii complotului separatist. În acel context, Teodor Boldur-Lăţescu a
prezentat mulţimii „declaraţia separatistă”, pe care a explicat-o printr-o
înflăcărată cuvântare despre „drepturile Moldovei”, ca stat de sine stătător. Pe
acest fond, a fost ales „ad-hoc”, un „domn al Moldovei”, în persoana lui
Nicolae (Nunuţă) Roznovanu, iar mulţimea a fost incitată să meargă la Palatul
administrativ (fostul Palat domnesc), pentru a împiedica desfăşurarea
înregistrărilor pentru plebiscit şi a-l proclama pe noul domn al Moldovei.
Mitropolitul Calinic Miclescu, care ţinuse o slujbă incendiară cu
caracter politic, violent antiunionist, a apărut pe neaşteptate cu crucea în mână
în faţa acelei mulţimi înfierbântate. El a aprobat declaraţia separatistă, a dat
3 Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, 1821-1899, vol.I.,
Revoluţie şi Francmasonerie, Editura „Rao”, Bucureşti, 2006, p.297.