Revista Vitralii - Liviu Ioan Stoiciu

84 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE
mai radicale se refereau la poziţia adoptată faţă de străini, care n-aveau ce căuta
în România, mai ales pe tronul acesteia. Aceste idei „fracţioniste” au fost
criticate de către Titu Maiorescu în cadrul societăţii Junimea, Simion Bărnuţiu
fiind acuzat de şovinism şi xenofobie.
Locotenenţa domnească a fost informată de către prefectul Ştefan
Golescu atât asupra stării de spirit din Iaşi, cât şi asupra obiectivului mişcării
separatiste. Aceasta urma să fie declanşată printr-un „complot” organizat la
Iaşi, în fruntea căruia se afla, în fapt, prinţul Costache Moruzzi (ginerele
Marghioliţei Roznovanu), cunoscut pentru legăturile sale cu diplomaţia ţaristă.
În prima fază, printr-o mişcare de stradă (un fel de insurecţie), urma să fie
subminat plebiscitul privind alegerea Domnului ţării, urmând ca ulterior să fie
proclamată „desfacerea” unirii Principatelor şi proclamarea unui Domn al
Moldovei dintre „separatişti”.
De asemenea, autorităţile de la Bucureşti aflară că între „capii”
conspiraţiei erau unii mari boieri, precum Nicolae Rosetti-Roznovanu, Teodor
Boldur-Lăţescu, N. Ceaur-Aslan. Aceştia au speculat nemulţumirile „populare”
faţă de pierderea de către oraşul Iaşi a statutului de capitală, atrăgând în
mişcarea separatistă boieri şi clerici moldoveni, ţărani care se temeau că
reforma agrară va fi abolită, precum şi mici burghezi, negustori sau
meşteşugari speriaţi de iminenţa introducerii unei fiscalităţi devastatoare.
Pentru a atrage „prostimea” din mahalalele Iaşilor, în fruntea mişcării
de stradă urma să fie plasat, „la vedere”, mitropolitul Moldovei, Calinic
Miclescu, în vârstă de 44 de ani, care fusese numit mitropolit al Moldovei la 10
mai 1865, prin decret al lui Alexandru Ioan Cuza. El provenea dintr-o veche
familie boierească, iar unchiul său, Sofronie Miclescu, fusese mitropolit al
Moldovei (suspendat şi înlăturat din scaun la 7 noiembrie 1860 de către
Alexandru Ioan Cuza, deoarece s-a opus reformelor care vizau treburile
Bisericii).
În acest context, Locotenenţa domnească a hotărât să acţioneze energic,
pentru a preveni acţiunea subversivă condusă de prinţul (cneazul) Costache